Mănăstirea Christiana

Construită la capătul unui drum interior de circa 500 m, ascunsă în spatele vegetaţiei crescute la întâmplare şi a unei staţii de betoane ce a folosit cândva la ridicarea cartierului de locuinţe Aviaţiei, Mănăstirea Christiana se înalţă măreţ la marginea capitalei, în şoseaua Pipera nr. 49.

Iniţiativa a aparţinut doctorului Pavel Chirilă care, susţinut de un grup de preoţi şi medici din Bucureşti, a cerut în anul 1992 Fericitului întru pomenire Părinte Patriarh Teoctist înalta binecuvântare pentru construirea aici a unui complex medico-eclesiastic ce trebuia să cuprindă: o policlinică, patru clinici de specialitate şi o mănăstire.

Pentru buna funcţionare a mănăstirii au fost aduse aici din toată ţara măicuţe şi surori cu vocaţie socio-medicală. Aşa a venit şi rasofora Benedicta Chirobocea de la Mănăstirea Ghighiu, tunsă în monahism şi aleasă stareţă în acelaşi an.

La 27 noiembrie 1992, în prezenţa Fericitului întru pomenire Patriarh Teoctist, a I.P.S. Mitropolit Daniel Ciobotea, a I.P.S. Mitropolit Bartolomeu Anania, a I.P.S. Mitropolit Teofan Savu, a P.S. Episcop Galaction Stângă, a P. Cuv. Arhim. Sofian Boghiu, a d-lui dr. Pavel Chirilă şi a celorlalţi membri ai Asociaţiei Christiana, a avut loc instalarea maicii stareţe Benedicta Chirobocea şi inaugurarea noii mănăstiri, monahiile urmând să locuiască provizoriu în Căminul de nefamilişti al Postăvăriei Române de lângă Piaţa Obor, până în anul 2000, când s-au mutat în chiliile aşezământului.

Tot în anul 1992 a început construcţia policlinicii, ce avea să fie mai târziu abandonată şi transformată în sediu al Poliţiei DRPCIV- Bucureşti, iar în anul următor s-a pus piatra de temelie şi s-a sfinţit locul noii mănăstiri de către PS. Teofan Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal, care a şi supravegheat, până la alegerea sa ca Mitropolit al Olteniei, evoluţia tinerei mănăstiri de aici.

Prin osârdia stareţei Benedicta, cu sprijinul Asociaţiei Medicale Creştine Christiana, al Secretariatului de Stat pentru Culte, al Romtrans S.A. – prin bunăvoinţa domnului director Eugen Bâr, al Societăţii Comerciale Coninvest S.A. şi a altor binevoitori, s-au construit chiliile mănăstirii, arhitect fiind Octavian Neculai de la S.C. Neobos Impex SRL.

Între anii 2001-2005, sub directa supraveghere a PS. Sebastian Ilfoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, prin jertfa d-nei Maria Liliana Vasilescu din Belgia, a familiilor Ioan şi Viorica Buzincu, Ion şi Adriana Cheşa şi a altor credincioşi din Bucureşti, apropiaţi ai mănăstirii a fost ridicată, înzestrată cu mobilier sculptat în lemn de stejar şi pictată biserica mică a aşezământului, arhitect fiind Gabriela Iamandi, inginer Victor Nedriţă din Bucureşti, iar constructor Mircea Irimia din Suceava cu echipa sa.

Pictura în tehnica fresco a fost executată de domnul Mircea Petrişor din Bucureşti. Tot în această perioadă s-a amenajat, într-o fostă hală de producţie construită să deservească întreg complexul, căminul de bătrâne al mănăstirii.

Cu prilejul unei vizite pastorale, în data de 1 iunie 2002, Fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist a dăruit comunităţii monahale de la Christiana icoana şi o părticică din moaştele Sf. Cuvios Antipa de la Calapodeşti, prăznuit la 10 ianuarie, care a devenit astfel, ocrotitorul acestei sfinte mănăstiri.

La 2 octombrie 2005, Patriarhul Teoctist, însoţit de P.S. Episcop Vicar Sebastian Ilfoveanul şi un ales sobor de slujitori, a târnosit biserica mică, închinată ”Pogorârii Duhului Sfânt” şi ”Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel” şi a inaugurat căminul de bătrâne.

Biserica aceasta are un plan treflat, cu dimensiuni de 22,20 x 6,70 m şi o amplasare aparte: altarul şi naosul sunt încorporate în clădirea căminului de bătrâne, iar pronaosul şi pridvorul sunt situate în exterior. Structura este din stâlpi de beton şi zidărie de cărămidă, naosul fiind acoperit cu o boltă semisferică sprijinită pe pandantivi şi arce, iar absidele laterale şi absida altarului sunt acoperite cu semicalote sferice. Deasupra intrării în biserică se află şi un mic cafas, accesul făcându-se pe o scară de lemn. Pridvorul deschis este sprijinit pe două perechi de coloane, iar pe fronton se află icoana în mozaic a hramului principal al bisericii, Pogorârea Sfântului Duh.

Începând cu anul 2007, cu sprijinul Primăriei sectorului II, prin bunăvoinţa Domnului Primar Neculai Onţanu, a început construcţia noii biserici a mănăstirii, pe amplasamentul sfinţit încă din anul 1993, iar în primăvara anului 2008 s-au reluat lucrările şi la cel de-al doilea corp de chilii, lucrări finalizate în 2009, cu sprijin financiar de la SSC.

Având arhitecți pe d-nii Voicu Florea și Goiciu Gheorghe, inginer structurist pe d-l Victor Nedriță și constructori Societățile Migro Bau, Recon și Doje SRL, biserica mare a mănăstirii are un plan treflat, desfășurat pe o suprafață de 635,20 mp și o înălțime de 36 m.

În anul 2015, aceasta a fost finalizată „la roșu” și s-a montat încălzirea în pardoseală, iar în 2017 a fost învelită în tablă de cupru, rămânând restante lucrările de pictură, pardoselile și mobilierul.