Mănăstirea Turnu este aşezată pe vatra unei străvechi aşezări omeneşti ce are peste două milenii de existenţă continuă. Aici s-au descoperit ruinele unui sat dacic şi, în imediata lui apropiere, ruinele unei terme dintr-un castru roman. Prima menţionare a Târgşorului ca localitate apare într-un hrisov din 6 august 1413 dat de Voievodul Mircea cel Bătrân ce cuprinde acordarea unor privilegii domneşti negustorilor.
Astfel începe perioada de înflorire a cetăţii Târgşor. Construit pe o movilă naturală, străjuită de ziduri puternice şi înconjurată de râul Leaota, oraşul era un bun adăpost pentru domnitori, boieri şi negustori. Însemnătatea lui a crescut datorită situării pe drumul comercial ce lega Braşovul şi Europa Apuseană de Constantinopol, determinându-i pe voievozii munteni să ridice aici o curte domnească.
Cronica Cantacuzinilor ne spune că cel dintâi care a făcut mănăstire în acest târg este Vlad Draculea Voievod, tatăl lui Vlad Ţepeş. Apoi Vladislav al II-lea se stabileşte un timp la Târgşor unde ridică o biserică în anul 1447. Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476), lasă la rândul lui aici, la Târgşor, o mărturie peste veacuri: biserica din interiorul curţii domneşti. Pisania păstrată menţionează data sfinţirii ei: 24 iunie 1461 şi hramul, Sfântul Ierarh Nicolae.
Etapa cea mai înfloritoare a aşezării începe odată cu Voievodul Neagoe Basarab (1512- 1521) care numără Târgşorul între „cetăţile domniei mele”. Cele mai multe hrisoave ale acestui voievod sunt emise de la Târgşor. Matei Basarab ridică şi el o biserică (după cum spune cronica) ale cărei ruini se mai vedeau încă pe la jumătatea veacului al XX-lea.
Ca urmare a comerţului înfloritor, negustorii de aici ridică în anul 1536, lângă ruinele termei romane, o biserică, rămasă nepictată, cunoscută mai târziu ca Biserica Albă, avându-i ocrotitori pe Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon.
Continuând tradiţia marilor domnitori, voievodul Mihnea Turcitul construieşte la Târgşor o biserică în anul 1589, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din care se mai păstrează doar peretele dinspre miazăzi. Căzută în ruină şi uitare, biserica ridicată de Vlad Ţepeş este restaurată în anul 1671 de Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672) care, bătrân şi simţindu-şi sfârşitul aproape, o sfinţeşte înainte de a fi repictată, adăugându-i un nou hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Acum, sub păstorirea Părintelui Stareţ Daniil, noua obşte începe slujirea şi vieţuirea monahală, aducând jertfă şi laudă lui Dumnezeu.
Voievodul martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), a cărui soţie era nepoata lui Antonie Vodă, rânduieşte zugrăvirea bisericii domneşti din Târgşor. În anul 1752 domnitorul Grigorie II Ghica închină Mănăstirea Turnu Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Bucureşti, pentru ca printr-o dare anuală, egumenii de la Târgşor să ajute spitalul săracilor de la această mănăstire.
Urmează apoi o perioadă de decădere pricinuită de desele războaie ruso-austro-turce şi de necucernicia oamenilor. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea ultimul stareţ, arhimandritul Ruvim, este nevoit să construiască o nouă biserică şi chilii la celălalt capăt al moşiei mănăstirii, la Crângul lui Bot (actualul Târgşorul Nou). Egumenul Ruvim moare însă în chip misterios, obştea monahală de atunci se risipeşte, iar moşia mănăstirii rămâne în administraţia Eforiei Spitalelor Civile până la anul 1948.
Pentru rugăciunile sfinţilor ctitori, Bunul Dumnezeu luminează pe câţiva clerici evlavioşi care cer reactivarea mănăstirii, în iunie 1997, vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist cu a cărui binecuvântare sfântul locaş reînvie. În august 1997 sunt transferaţi aici primii trei vieţuitori de la Mănăstirea Sfântul Nicolae-Balamuci care reînnoadă firul sfintelor slujbe după tipicul mănăstiresc. Stareţ al micii obşti nou formate este părintele Valentin Mâţu.
Acum încep lucrările de consolidare şi reconstruire ale ansamblului mănăstiresc: în 1998 este consolidat zidul bisericii, în anul următor sunt montate noi clopote şi aşezământul este împrejmuit cu gard, în anul 2000 este montată Sfânta Masă veche şi construit acoperişul bisericii. Din 2001 începe ridicarea clădirilor necesare bunei desfăşurări a vieţii mănăstireşti: este construit etajul clădirii cu chiliile actuale din gospodărie, o clădire pentru ateliere, un grajd pentru vite şi garaj. În 2006 este finalizată pictura bisericii (restaurare şi completare cu pictură nouă), în 2007 este montat un nou iconostas şi o pardoseală nouă cu plăci din granit, tot atunci realizându-se şi încălzirea prin pardoseală.
La sfârșitul anului 2015 au fost finalizate lucrările de restaurare a Ansamblului Monahal al Mănăstirii Turnu. Astfel au fost reconstruite pe traseul vechilor fundații casa egumenească, corpul de chilii și zidurile de incintă, a fost restaurată Biserica Albă, a fost consolidat tronsonul de zid rămas al Bisericii lui Mihnea Turcitu, a fost consolidată fundația Bisericii lui Vladislav al II-lea, au fost consolidate fundațiile termelor romane și s-a realizat o copertină de protecție a acestora cu elemente din lemn lamelar.
În mănăstire, pe lângă programul liturgic, viețuitorii desfășoară și activități sociale și misionare. Astfel au fost înființate în cadrul mănăstirii două centre medical-social-culturale. Centrul Medical-Social ”Sfântul Dorothei-Mănăstirea Turnu” în cadrul căruia se acordă consultații gratuite în specialitățile medicină internă, pediatrie și stomatologie și Centrul Social–Cultural ,,Sfinţii Martiri Brâncoveni - Mănăstirea Turnu” în cadrul căruia se promovează spiritualitatea creștin ortodoxă prin organizarea de conferințe, cursuri de muzică și alte evenimente cultural-religioase.
Mănăstirea oferă trimestrial pachete cu alimente azilului de bătrâni din Boldeşti-Scăieni şi Spitalului de bolnavi psihic din Călineşti, jud. Prahova şi alimente şi îmbrăcăminte locuitorilor săraci din colonie.
