În anul 1927, Miron Cristea, primul Patriarh al României a cumpărat de la familia ilustrului arhitect Dimitrie Dima, un teren de 5870 mp și Vila zisă “La Podişor”, situată în Comuna Dragoslavele, Judeţul Muscel, cf/Proces-Verbal din 16 noiembrie 1927, iar 3(trei) hectare au fost donate de Obştea Moşnenilor Dragosloveni, aşa cum rezultă din Actul de Donaţie din 20 Martie 1927.
Vila II s-a zidit din temelie, iar celelalte două s-au refăcut, cu cheltuiala preoțimei muscelene, care le-a dăruit Patriarhului Miron, în anul 1929 ca să fie reşedinţă de odihnă pentru Patriarhul României.
Iar în anul 1949, Patriarhul Justinian Marina, întemeind aici Schitul de călugări Dragoslavele și restaurând zidurile parcului și cele trei case, a dăruit terenul cu biserica clădită cu cheltuiala Sa.
Această biserică a Schitului Dragoslavele cu hramul „Sfântul Gheorghe”, construită de credincioşii din Borşa Maramureşului la sfârşitul secolului al XVII-lea, a fost strămutată şi reclădită aici prin osârdia și cu cheltuiala Preafericitului Patriarh Justinian al României.
Biserica a fost reconstruită cu grijă de către maestrul Dimitrescu, ca să fie „Loc de reculegere și de primire a delegaţiilor străine”. Pictura este originală, în stil ţărănesc, conservată în parte. La reconstrucţia bisericii, între bârnele de lemn s-au montat bucăţi de pânză, peste care s-au făcut retuşuri de către pictorii bisericești Felix Dubneac și Sofian Boghiu.
Sfinţirea s-a făcut pe 21 august 1949, de către un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Aici s-a sfinţit întru arhiereu preotul Teofil Herineanu, venit de la Greco-Catolici, pentru Episcopia Romanului și Hușilor, ajungând mai târziu titular la Cluj. Slujba a fost săvârșită de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, Mitropolitul Firmilian al Olteniei și Episcopul Iosif Gafton al Râmnicului și Argeșului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Biserica a devenit loc de rugăciune al noului schit. Este aşezată pe un soclu înalt de bolovani de piatră. Are pereţii de grinzi (bârne) de lemn în exterior. Sfântul Altar are o boltă semicilindrică, cu o singură fereastră spre nord, delimitat de naos prin catapeteasma din lemn de tei cu patru registre de icoane. Naosul are două ferestre mici spre nord și două ferestre mici spre sud. O strană pentru cântăreţi şi o altă strană pentru viețuitorii schitului. Pronaosul are plafonul mai jos cu două ferestre. Biserica este acoperită cu şindrilă, acoperişul având o streaşină foarte largă care acoperă un cerdac construit pe partea sudică a bisericii pe toată suprafața ei. Turla foarte înaltă, ţuguiată în stil maramureşan, serveşte şi de clopotniţă.
Cu ajutorul Preasfintei Treimi, cu Binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și ajutorul Consiliului Judeţean Argeş, în anul 2010, la împlinirea a 85 de ani de existenţă a Patriarhiei Române (1925-2010), Reşedinţa Patriarhului României din Mănăstirea Dragoslavele s-a înnoit pentru a cinsti memoria ctitorilor și a servi nevoilor prezente.
Sfințirea a avut loc în data de 31 August 2010, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în frunte cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Cu ocazia sfinţirii Reşedinţei Patriarhale Dragoslavele, Schitul Dragoslavele a primit al doilea hram, pe „Sf. Proroc Ilie Tesviteanul”. Din anul 2008, luna august, sfântul lăcaş este păstorit de părintele Arhimandrit Pavel Toderiță.
