Dacă omul se roagă, el nu mai este singur: Cuvântul Patriarhului Daniel

Una dintre concluziile textului evanghelic al Duminicii a noua după Rusalii este aceea că „dacă omul se roagă, el nu mai este singur, chiar dacă se află în singurătate”, conform Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În esență, Evanghelia despre umblarea pe mare și potolirea furtunii de către Domnul Iisus Hristos ne arată că, de fapt, credința puternică în Hristos învinge dificultățile vieții, a spus Preafericirea Sa duminică, la Paraclisul „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Reședința Patriarhală.

Părintele Patriarh a evidențiat trei învățături ale textului evanghelic duminical.

Singurătatea fizică devine comuniune spirituală

Prima dintre ele este aceea că Iisus s-a retras în singurătate în munte ca să se roage, transformând astfel singurătatea fizică în comuniune spirituală cu Dumnezeu.

După ce săvârșise minunea înmulțirii pâinilor și peștilor, Domnul Iisus Hristos s-a retras în singurătate. De ce a făcut acest gest?

„Pentru a ne arăta că după o mare reușită, o mare izbândă, după o mare binefacere, trebuie să mulțumim Lui Dumnezeu. Și El se retrage în singurătate pentru rugăciune, să mulțumească Lui Dumnezeu pentru înmulțirea pâinilor și a peștilor și săturarea mulțimilor”, a explicat Patriarhul României.

„În al doilea rând, Iisus le trage în singurătate ca să ne arate că nu dorește să fie lăudat de oameni, nu așteaptă laudă, prețuire și mulțumire de la oameni”.

„Și în al treilea rând, ne arată importanța rugăciunii”, a adăugat Patriarhul Daniel.

Comunicare și comuniune

„Prin rugăciunea adresată de Dumnezeu Tatăl în singurătate, în munte, El transformă singurătatea fizică în comuniune, în comunicare și comuniune duhovnicească spirituală cu Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu Însuși este comunicare și comuniune: Dumnezeu Tatăl comunică Ființa Sa Fiului prin naștere și Duhului Sfânt prin purcedere”.

Părintele Patriarh a detaliat că această comuniune în Sfânta Treime este bazată pe comunicarea Ființei Tatălui către Fiul și către Duhul Sfânt, astfel încât Sfânta Treime, cum spunea Părintele Dumitru Stăniloae, este structura supremei comuniuni, supremei iubiri.

„Atunci când Mântuitorul, ca Om, se ruga lui Dumnezeu Tatăl, El se umplea de iubirea milostivă a Tatălui Ceresc, pe care o arăta apoi când mergea în lume și veneau mulțimile de oameni să-L asculte și să-i vindece pe bolnavii lor”.

„Deci, această pildă a lui Iisus arată că prin rugăciune omul crește duhovnicește, se îmbogățește în iubire dumnezeiască și, de asemenea, primește sfințenie de la Dumnezeu. Și această rugăciune iluminează mintea ca să înțeleagă omul tainele prezenței lui Dumnezeu în lume, în creație, dar și în lucrările pe care El le săvârșește în chip minunat”.

„Rugăciunea îl ajută pe omul rugător să sfințească inima sa, să devină milostiv, să depășească egoismul și să-l transforme în milostenie, să depășească ura și să o transforme în iertare și iubire milostivă și să depășească violența și să o transforme în pace sufletească”.

„De aceea părinții care se rugau în singurătate, în pustie, în munți, în peșteri, erau căutați de oameni. Ei care au fugit de lume, acum devin foarte mult căutați de lume. Fiindcă răspândeau o pace dumnezeiască, sfântă, pe care lumea nu o poate da, care vine doar de la Dumnezeu prin rugăciune”.

Dacă omul se roagă, el nu mai este singur

„Mântuitorul Iisus Hristos, prin retragerea Sa în singurătate, în munte, arată mai ales profetic pe toți sfinții care de-a lungul timpului s-au retras în munți, în peșteri, în păduri, în locuri izolate ca să se roage”.

„Evanghelia, deci, ne arată că dacă omul se roagă, el nu mai este singur, chiar dacă se află în singurătate, în izolare, în munți, în păduri, în crăpăturile pământului sau în locuri departe de așezări omenești”.

Și dacă omul se roagă, el dobândește iubirea milostivă a Lui Dumnezeu și poate comunica această iubire milostivă cu celor din jur.

Singurătatea, tot mai prezentă azi

Pe de altă parte, a explicat Patriarhul, „dacă omul nu se roagă, se simte singur chiar dacă are în jurul lui o mulțime de oameni”.

De aceea, filosofii secolului 20 au vorbit de faptul că „societatea capitalistă occidentală devine din ce în ce mai individualistă și ca atare oamenii comunică mai puțin între ei”.

„Deși sunt aglomerați în orașe mari, nu comunică foarte mult, au pierdut capacitatea de comunicare întreolaltă și pentru că nu mai comunică suficient cu Dumnezeu prin rugăciune”, a evidențiat Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh a menționat că Jean Paul Sartre, dar și unii filosofi americani au constatat la mijlocul secolului al 20-lea că „multe orașe seamănă cu o mulțime însingurată”, adică deși oamenii sunt mulți laolaltă se simt singuri.

„Sunt oameni, în blocuri, vecini, care nu s-au văzut între ei de ani de zile. Ceea ce înseamnă că a slăbit puterea rugăciunii și a comunicării”.

„Există, deci, o mare putere în rugăciune: acea puterea de a ne face milostivi ca Dumnezeu cel milostiv”, a concluzionat Patriarhul României.

Ancora salvatoare

Părintele Patriarh a mai subliniat faptul că Iisus îi lasă pe ucenicii Săi în corabie să se lupte singuri cu furtuna de pe mare, în timpul nopții, „pentru a înțelege cât de necesar este omului ajutorul lui Dumnezeu în situații dificile”.

Preafericirea Sa a mai spus, totodată, că acea corabie cuprinsă de furtună pe mare, reprezintă lupta Bisericii lui Hristos cu lumea ostilă ei. Iar, conform Sfântului Ioan Gură de Aur, credința puternică și pomenirea numelui Lui Iisus, devin ca o ancoră care fixează o corabie chiar și în mijlocul oceanului”.