Iubirea față de Dumnezeu este temelia vieții veșnice și a iubirii față de aproapele, spune Patriarhul Daniel

„Iubirea față de Dumnezeu este temelia vieții veșnice, fiindcă numai Dumnezeu este izvorul vieții veșnice”, a spus Patriarhul Daniel duminică. „Numai pe temelia acestei iubiri totale față de Dumnezeu iubirea aproapelui poartă o valoare în sine”, a mai explicat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a vorbit despre Evanghelia în care „Mântuitorul Iisus Hristos rezumă toate poruncile și toate prescripțiile Vechiului Testament” prin porunca iubirii față Dumnezeu și porunca iubirii față de aproapele.

„Aici vedem un lucru minunat, și anume că, deși ambele porunci sunt valoroase, totuși, Mântuitorul Iisus Hristos, ca și cuvintele Sfintei Scripturi de altfel, în Vechiul Testament, acordă prioritate iubirii față de Dumnezeu în raport cu iubirea față de aproapele și scoate în evidență o atitudine care se aseamănă, dar nu este identică, a omului față de Dumnezeu și față de aproape”, a spus Preafericitul Părinte Daniel.

„De pildă, numai în raport cu Dumnezeu porunca spune: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău». Nu spune și să iubești pe aproapele tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău ci doar ca pe tine. De ce această prioritizare și diferențiere?”

De ce ne cere Dumnezeu să-L iubim deplin

„De ce nu spune Mântuitorul: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din inimă, din suflet și din cuget, ci cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău?» Cu alte cuvinte, de ce această accentuare a deplinătății iubirii față de Dumnezeu, această accentuare a dăruirii totale a omului față de Dumnezeu?” a continuat Părintele Patriarh Daniel.

„Desigur, există un răspuns, și anume că numai această iubire totală a omului față Dumnezeu, din toată inima sa, din tot sufletul său și din tot cugetul său, este iubire sfințitoare și mântuitoare. Este iubire care are ca răspuns unirea omului cu Dumnezeu care înseamnă mântuirea lui și sfințirea lui.”

„Dacă omul nu iubește pe Dumnezeu din toată inima sa, înseamnă că o parte a inimii nu se sfințește dacă nu-L iubește cu toată inima sa. Dacă nu-L iubește cu tot sufletul său, înseamnă că o parte a voinței sale nu se sfințește”, a explicat Preafericirea Sa.

„Și, dacă nu-L iubește din tot cugetul său, înseamnă că o parte a gândirii sale nu se sfințește, ci o parte a inimii rămâne inimă rea, o parte a voinței rămâne rea-voință și o parte a cugetului rămâne în gândire rătăcitoare – minte rătăcită, minte neluminată și nesfințită.”

„Această precizare este foarte importantă, fiindcă Dumnezeu iubește pe om cu toată iubirea Sa – El l-a iubit mai întâi pe om, de când l-a creat – și dorește ca iubirea omului față de El să fie și ea deplină”, a subliniat Patriarhul României.

Cum răspundem la iubirea lui Dumnezeu

„Iubirea față de Dumnezeu se arată în rugăciune mai întâi și împlinire a voii lui Dumnezeu, în ascultare. Dar mai ales această iubire arătată în rugăciune sfințește simțirea – inimă –, voința – sufletul adică – și mintea – sau gândirea omului. Deci nu întâmplător se precizează: cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.”

Preafericirea Sa a amintit că Sfântul Isaac Sirul spunea că iubirea curată este rodul rugăciunii. „Iubirea pe care o are omul din rugăciune este iubirea din unirea lui cu Dumnezeu, Care, prin harul Său, umple sufletul celui care se roagă cu iubire sfântă, dumnezeiască, smerită și milostivă. Iubirea pătimașă este în general orgolioasă și posesivă”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

Manifestarea iubirii față de aproapele nu se face doar în plan material, a adăugat Patriarhul României: „rugăciunea pentru aproapele este milostenie spirituală”, a spus Preafericirea Sa.

„Iubirea față de aproapele se vede în milostenia materială, dar și în cea spirituală, în luminarea, îndreptarea, sfătuirea, hrănirea cu cuvinte sau scrieri duhovnicești. Sunt și acestea acte de milostenie.”

„Sfinții Părinți spun că, atunci când nu L-am iubit suficient pe Dumnezeu prin rugăciune și pe aproapele nostru prin fapte bune, trebuie să ne pocăim. Prin pocăință refacem legătura cu Dumnezeu cel blând și milostiv, cel bun și milostiv și ne îndreptăm viața, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire”, a încheiat Părintele Patriarh Daniel.