„Evanghelia de astăzi ne învață că Dumnezeu cunoaște atât ostenelile, cât și limitele sau neputințele oamenilor, dar îl învață pe om să-i ceară ajutorul Său și să lucreze împreună cu El, pentru a se bucura de iubirea Sa milostivă în stare de smerenie”, a subliniat duminică Părintele Patriarh Daniel la Paraclisul istoric „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Reședința Patriarhală.

Preafericirea Sa a explicat textul evanghelic referitor la Pescuirea minunată și a evidențiat trei învățături principale.

Prima dintre acestea, a subliniat Patriarhul României, se referă la pregătirea ucenicilor pentru a deveni pescari de oameni, adică slujitori ai lui Hristos și ai Bisericii Sale.

„A doua învățătură este că această corabie de pe mare, din care Iisus predică mulțimilor Evanghelia Mântuirii, este prefigurarea Bisericii lui Hristos. Mulțimea peștilor adunați din mare în corabie reprezintă mulțimea oamenilor din lume care se adună în Biserica lui Hristos prin lucrarea Sfinților Apostoli.”

Totodată, a continuat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a treia învățătură care reiese din textul evanghelic demonstrează faptul că „în lucrarea de slujire a Bisericii lui Hristos contează mai întâi harul sau ajutorul lui Dumnezeu și apoi priceperea sau efortul omului, iar harul lui Dumnezeu se dăruiește oamenilor smeriți, ascultători și harnici”.

Teama pescarilor

De asemenea, Patriarhul României a vorbit și despre reacția pescarilor după săvârșirea minunii Pescuirii Minunate și a subliniat smerenia și ascultarea Sfântului Apostol Petru.

„În mod obișnuit, nimeni nu se înspăimântă sau se teme după o mare victorie sau o reușită, ci se bucură. De ce oare, în loc să se bucure, pescarii aceștia au fost cuprinși și de spaimă? Pentru că și-au dat seama că pescuirea aceasta minunată, atât de rapidă și de bogată, nu era ceva obișnuit, ci o minune săvârșită prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu.”

„Observăm, de asemenea, că primul cuvânt al lui Simon Petru nu a fost un cuvânt de mulțumire, cum era firesc, nici un cuvânt de bucurie, ci o puternică și profundă mărturisire a păcătoșeniei sale, în fața lui Dumnezeu Cel Sfânt și făcător de minuni”, a subliniat Patriarhul României.

„Astfel, înțelegem că pescuirea minunată a fost lucrarea de pregătire a ucenicilor lui Iisus, pentru ca ei să înțeleagă că slujirea lor de adunare a oamenilor în Biserica lui Hristos trebuie să se bazeze mai întâi pe lucrarea harului lui Hristos și pe împlinirea poruncilor Sale.”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a afirmat, totodată, faptul că Evanghelia Pescuirii Minunate „se referă în mod profetic la taina Bisericii”.

„Corabia din Evanghelie preînchipuie Biserica lui Hristos ca spațiu al mântuirii, adunând oamenii în iubirea mântuitoare și sfințitoare a Preasfintei Treimi.”

Iubirea lui Dumnezeu pentru cei smeriți

De asemenea, Preafericirea Sa a remarcat faptul că „Domnul Iisus Hristos nu a săvârșit minunea pescuirii copleșitoare pentru niște pescari leneși, care au dormit toată noaptea, ci minunea s-a făcut pentru pescari harnici, care s-au ostenit toată noaptea, dar, fiindcă n-au prins nimic, s-au smerit mult”.

„Abia atunci când i-a aflat în stare de oboseală, după multă osteneală, și în stare de smerenie, după un mare eșec, Hristos Domnul le-a dăruit ajutorul Său care face minuni.”

„Dumnezeu iubește foarte mult fiecare om smerit care cere ajutorul Său, lucrează în comuniune de iubire cu el și se străduiește să fie harnic și darnic, fiindcă întreaga viață este darul lui Dumnezeu pentru oameni și trebuie trăită ca dăruire de sine lui Dumnezeu și oamenilor, ca iubire darnică sau generoasă”, a adăugat la final Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.