

„Starea sufletului milostiv și smerit contează în primul rând și apoi numărul faptelor bune”, a spus Patriarhul Daniel duminică, în cadrul Sf. Liturghii oficiate la Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură despre pilda evanghelică a Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr.
„Evanghelia aceasta ne arată că cea dintâi lucrare a omului trebuie să fie îmbunătățirea sufletului său, sufletul să devină smerit și milostiv. Și, când devine smerit și milostiv, se aseamănă cu Dumnezeu cel smerit și milostiv și se poate bucura împreună cu Dumnezeu cel smerit și milostiv.”
Patriarhul României a explicat de ce: „La prima vedere, Evanghelia ne arată că există un fel de compensație, o lege a dreptății, sau a echității, cu cei care s-au bucurat în lumea aceasta pământească de bunuri materiale, dar nu au mulțumit lui Dumnezeu și nu au făcut milostenie din bunurile materiale pe care le-au avut”.
Dar Evanghelia acestei duminici „ne arată că această schimbare de situație după despărțirea sufletului de trup este și ceva mai mult decât răsplată pentru fapte rele sau fapte bune”, a continuat Preafericirea Sa.
„O lectură mai atentă a Evangheliei ne arată că, de fapt, nu sunt luate în seamă în primul rând faptele bune sau rele ale celor doi, ci starea spirituală în care s-a aflat sufletul lor în momentul despărțirii sufletului de trup.”
Plata nu doar pentru fapte, ci și pentru atitudine
„Nu pentru faptele lui rele, pe care nu le spune Evanghelia, sufletul bogatului nemilostiv ajunge în iad, ci pentru că a fost nerecunoscător lui Dumnezeu și a trăit în ne-simțire și nemilostivire față de suferința dreptului Lazăr, care stătea la ușa lui și nu era luat în seamă, era considerat mai mult un animal printre câini decât un om printre oameni”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.
„Iar în ceea ce-l privește pe dreptul Lazăr, nu faptele lui bune multe l-au dus pe el în rai, ci starea sufletului său. Care stare? Starea duhovnicească de curățire a sufletului, de luminare și îmbogățire a sufletului, de răbdare multă, prin suferință, prin neosândirea celor din jur și mai ales prin singura nădejde pe care și-a pus-o în Dumnezeu.”
„Deși săracul Lazăr era sărac din punct de vedere material, el și-a îmbogățit sufletul prin smerenie, nu s-a răzvrătit, nu a cârtit și nu a judecat. El n-a spus: «Doamne, de ce bogatul acesta nedrept și nemilostiv este fericit, iar eu nefericit?» El nu l-a judecat pe bogatul nemilostiv, nu l-a osândit, ci, întru smerită răbdare și în tăcere suferind, și-a luminat și și-a îmbogățit sufletul său”, a subliniat Preafericirea Sa.
„De aceea, sufletul său curat, luminat prin sărăcie și suferință, prin răbdare și neosândire și prin multă credință și nădejde în Dumnezeu, a ajuns să se bucure împreună cu drepții.”
„Dacă faptele bune multe ne duc la mândrie, la laudă de sine și orgoliu, sufletul nu se îmbogățește, ci e întunecă. Dacă, însă, omul rămâne smerit și, în același timp, milostiv și bun – în fața lui Dumnezeu contează mai mult bunătatea sufletului decât numărul faptelor bune adunate.”
Ce este bucuria drepților
„De aceea drepții se bucură: fiindcă sunt smeriți și milostivi”, a mai explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. „Dumnezeu este veșnic fericit, pentru că este veșnic smerit și milostiv.”
„Evanghelia de astăzi a inspirat Biserica la a cultiva milostivirea ca stare a sufletului și milostenia ca faptă arătată celor nevoiași: a înființat cantine pentru săraci, cămine pentru copii și pentru bătrâni, case pentru călători și pentru pelerini și apoi unități medicale pentru alinarea suferinței celor bolnavi”, a mai amintit Patriarhul României.
„Această Evanghelie ne arată valoarea infinită a vieții unice pe pământ, pentru că, de modul în care a viețuit omul pe pământ depinde starea lui fericită sau nefericită în eternitate.”
Din aceeași categorie


