Muzeul Mănăstirii Cernica

Clădirea care adăpostește astăzi muzeul Mănăstirii Cernica a fost construită în anul 1910, de starețul Visarion Ionescu, fiind folosită inițial ca spital al mănăstirii.

În primii ani ca stareț al mănăstirii, episcopul Roman Ialomițeanul înființează colecția muzeală a mănăstirii, care va fi adăpostită de atunci în această clădire. O nouă etapă în evoluția muzeului mănăstirii a avut loc în anul 2005, când întreaga expunere a fost reorganizată cu prilejul canonizării Cuviosului Gheorghe de la Cernica.

În anul 2019, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au fost începute ample lucrări de consolidare, renovare și reamenajare a clădirii muzeului. Cu această ocazie, întreaga colecție muzeală a fost reorganizată.

Noul proiect de reorganizare a muzeului Mănăstirii Cernica a presupus realizarea unei noi selecții și o regândire a tematicii fiecărei săli în parte, astfel încât să fie ilustrată tema centrală a expoziției, Școala de pictură și de caligrafie de la Mănăstirea Cernica în contextul istoriei și spiritualității monahale cernicane.

În perioada stăreției Cuviosului Gheorghe (1781-1806), la mănăstirile Cernica și Căldărușani a funcționat o cunoscută și apreciată școală de pictură bisericească (de zugrăvie), care a format numeroși ucenici și zugravi bisericești, reușind să impună în epocă un adevărat stil pictural recognoscibil – școala de pictură de la Cernica și Căldărușani. Această școală de pictură a activat până spre sfârșitul secolului XIX, fiind model de formare și organizare pentru școlile de zugravi de subțire înființate în decursul veacului XIX. Iconografia este cvasi-tradițională, însă maniera de tratare a temelor și de alcătuire a compozițiilor încep să fie subordonate concepțiilor inovatoare ale epocii. De asemenea, în aceeași perioadă la mănăstirea Cernica a funcționat și un atelier de caligrafie. Bogăția de artefacte păstrate, provenind de la cele două ateliere, de zugravi și de caligrafi, constituie marca identitară a acestui locaș monastic, întreaga expunere fiind organizată în jurul ei.

Spațiul expozițional a fost organizat în jurul a două secțiuni tematice: istoria Mănăstirii Cernica (prezentată în 3 săli) și Mănăstirea Cernica - izvor de artă și cultură (prezentată în cinci săli). Pentru ilustrarea primei secțiuni s-au folosit mărturii arheologice, copii ale unor hrisoave, obiecte care au aparținut sau au legătură cu stareții cernicani etc. O altă noutate pentru colecția muzeală o constituie cele două galerii cu portretele mai multor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care au fost călugăriți, au viețuit sau au fost înmormântați în cimitirul istoric al Mănăstirii Cernica, dar și ale unor stareți de seamă ai acestei lavre. Inițiativa amenajării aceste galerii a aparținut Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României. Cea de-a doua secțiune a expunerii valorifică importante icoane ale zugravilor și manuscrise ale copiștilor Școlii de pictură și caligrafie de la Cernica.

Bibliografie:

Pr. Prof. Florin Șerbănescu, Valori ale ortodoxiei românești. Mănăstirea Căldărușani, vol. 1,  Ed. Basilica, București, 2019

Athanasie Mironescu, Istoria Mănăstirii Cernica, Tipografia Sfintei Mănăstiri Cernica, 1930

Oliver Velescu, Nicolae Polcovnicu Zugravul. Pe marginea unor documente inedite, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică, t.15, nr. 1, 1968

George P Nedelcu, Date noi despre Nicolae Polcovnicu, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică, t.15, nr. 2, 1968