„O formă accesibilă a urmării lui Hristos pentru fiecare dintre noi este aceea de a purta crucea celuilalt”, a spus duminică Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Preasfinția Sa a explicat cum putem face aceasta: „Sunt atâtea forme de a-L ajuta pe cel de lângă noi. Nu vom putea face bine tuturor. Dar fiecare dintre noi își poate alege o persoană, două, pe care să o ajute”.
„În ce constă ajutorul? Este lesne de înțeles. Dacă și un pahar cu apă dat în numele Mântuitorului nu rămâne fără răsplată, cu atât mai mult alte fapte, mai importante decât paharul cu apă, pot să ne ajute în dorința noastră de a-L urma pe Mântuitorul Iisus Hristos.”
„Prin cruce aflăm mângâiere în încercări, crucea este semnul biruinței, este far călăuzitor, este nădejde. Și, la sfârșitul veacurilor, înaintea venirii Mântuitorului Iisus Hristos, ne spune Evanghelia că se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, adică crucea pe care El a fost răstignit”, a amintit Preasfinția Sa.
O luptă cu orgoliul
Ierarhul a explicat ce înseamnă lepădarea de sine, despre care a afirmat că este „un exercițiu foarte greu”.
„Lepădarea de sine este în primul rând o luptă cu orgoliul nostru personal, cu această părere de sine bazată pe lucruri false: noi ne considerăm centrul tuturor lucrurilor, al tuturor acțiunilor. Noi, eu sunt cel mai important, ceilalți nu contează”, a continuat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
„Lepădarea de sine este așadar un exercițiu sau o lucrare îndelungată, iar unii dintre părinții pustii, dintre părinții filocalici, după ce s-au nevoit mult, au spus la un moment dat că sunt abia la început sau că nici nu au început pocăința.”
E nevoie de răbdare pentru purtarea crucii
„Purtarea crucii înseamnă, de fapt, purtarea unei boli, a singurătății, în multe cazuri, a sărăciei, a nedreptăților, a urii pe care o putem întâlni cu sau fără dreptate, a unor cuvinte grele, a unor stări pe care, în general, oamenii le experimentează în timpul vieții”, a mai explicat părintele episcop vicar.
„Purtarea crucii, iubiți credincioși, se face cu răbdare și cu înțelegere. Părinții Bisericii ne spun că, pentru un om aflat în suferință, Dumnezeu nu cere decât tăcere și mulțumire pentru ceea ce a primit. Noi care ne revoltăm la fiecare cuvânt, la fiecare faptă, cum am putea păstra tăcerea într-o lungă suferință?”
În acest sens, ierarhul a amintit despre paraliticul de la Scăldătoarea Vitezda: „După 38 de ani, văzând răbdarea și suferința lui, Dumnezeu Însuși, făcut Om, a venit la el și l-a vindecat. Aceasta este purtarea unei cruci, indiferent cum se numește crucea, că este o boală grea, numită acum incurabilă, că este o suferință pe care ți-a provocat-o pierderea cuiva apropiat, fie că sunt atâtea și atâtea probleme, nedreptăți, ură sau răutate din partea cuiva”.
„Toate acestea purtate aduc o mare răsplată de la Dumnezeu, care pe toate le vede și care nu rămâne nimănui dator.”
Semnul crucii, mărturisire a lui Hristos
„Evanghelia de astăzi ne mai vorbește și despre răsplata celor care nu se rușinează de Domnul”, a mai spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, îndemnându-i pe creștini să nu se rușineze să-și facă semnul crucii în public.
„Sunt multe feluri de mărturisiri: prin fapte, prin credință, prin dragostea pe care o arătăm altora”, a adăugat ierarhul.
„Ne rugăm ca zilele acestea închinate Sfintei Cruci să ne ajute tuturor să înțelegem nemărginita iubire pe care Fiul lui Dumnezeu o are pentru noi și a manifestat-o în zilele când S-a făcut Om și S-a răstignit pe lemnul crucii. Ne rugăm ca puterea Sfintei Cruci să aline încercările noastre și să aducă bucurie în locul întristării și iubire în locul urii”, a încheiat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a slujit duminică la Catedrala Patriarhală.