PS Paisie Sinaitul: Fără prezența Sfântului Duh în viața noastră nu există sfințenie

„Fără prezența Sfântului Duh în viața noastră nu există sfințenie. Astfel, se arată că scopul trimiterii Duhului Sfânt în lume este ca oamenii să devină sfinți, iar rostul Bisericii lui Hristos, constituită în Duhul Sfânt, este sfințirea oamenilor”, a explicat duminică Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul la hramul istoric al Mănăstirii Antim din Capitală.

Episcopul vicar patriarhal a vorbit despre sfințenie, cu mențiunea că este „greu de găsit o definiție simplă”.

„Sfințenia este lăudată, cântată, dorită, uneori percepută existențial, dar definirea ei conceptuală rămâne totuşi o dificultate, pentru că ea poate fi descrisă în manifestările ei, în rodirile ei, dar nu poate fi definită în esenţa ei”.

„Sfinţenia se manifestă în lumea aceasta, în creaţia lui Dumnezeu, dar nu este din lumea aceasta; sfinţenia este Însuşi Dumnezeu prezent în lume, dar Care nu este din lume. De aceea tot ce apare sfânt sau sfinţenie în lumea aceasta îşi are izvorul unic în Dumnezeu, singurul sfânt în Sine şi prin Sine”, a adăugat Preasfinția Sa.

Părintele Episcop a subliniat, totodată, că principala condiție a sfințeniei este desăvârșirea și păstrarea comuniunii cu Hristos, cel care afirmă: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5).

Sfințenia se dobândește în taină

Trăirea sfințeniei, a explicat Episcopul vicar patriarhal, se dobândește în taină, practică superioară oricărei virtuți.

„Experierea sau trăirea sfinţeniei este trăirea sau dobândirea unei curăţii de taină, superioară oricărei virtuți sau curăţii obţinute doar cu puterile noastre omeneşti, care, de altfel, nu e niciodată desăvârșită, ci are în ea totdeauna pete şi imperfecţiuni”.

„Sfinţenia omului este o participare la sfinţenia plină de taină prin infinitatea ei, a lui Dumnezeu, şi prin aceasta la viaţa Lui”.

„Inima celor ce vor să se sfinţească trebuie să se întărească împotriva ispitelor și a păcatelor, dar întărirea aceasta înseamnă totodată înmuierea inimii, prin dragostea către Dumnezeu şi către semeni”.

Mântuitorul Hristos, izvorul sfințeniei

Întărirea inimii împotriva păcatului este posibilă numai prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, Cel răstignit pe Cruce și înviat.

„El e izvorul nemijlocit şi modelul suprem al sfinţeniei noastre, «fără El nu putem face nimic».

„Această putere a inimii spre sfințire, o primim prin făgăduința pe care Însuşi Domnul Hristos le-a făcut-o ucenicilor. Puterea făgăduită de Domnul este Însăşi Persoana Sfântului Duh, pentru că Duhul Sfânt este Persoana dumnezeiască ce aduce în inimile oamenilor lucrarea Sfintei Treimi”.

„El asigură în sufletele oamenilor unirea puterii dumnezeieşti cu lucrarea omenească, primind astfel pacea și sfințenia, fără de care nimeni nu poate vedea pe Domnul”.

Îndepărtarea de patimi

Eliberându-se de patimi, sfinții ajung la o stare de înfrânare completă, de răbdare, smerenie și iubire.

„Sfinții sunt, în general, oameni care s-au eliberat de toate patimile, ajungând la o stare de desăvârşită înfrânare, răbdare, smerenie, iubire, la o stare de vedere și comuniune cu Dumnezeu, în rugăciune”.

„Smerenia, bunătatea, jertfelnicia, unite cu stăpânirea asupra fricii de moarte în faţa sabiei, a focului, a fiarelor sălbatice, a multor feluri de chinuri și persecuții abătute asupra creștinilor au arătat-o cu o vitejie supremă sutele de mii de sfinți mucenici din primele secole creştine, dar și nenumărații cuvioși, mărturisitori, ierarhi, mireni cu viață virtuoasă, din toate timpurile și din toate locurile, până azi”.

„Hristos Domnul să ne dăruiască tuturor ajutor pe calea spre mântuire, să ne dăruiască puterea de a imita pe sfinți, prin viață curată și rugăciune fierbinte, prin credință dreaptă și iubire milostivă”.