Mănăstirea ”Sfânta Treime” Parepa se înalţă la marginea Bărăganului, acolo unde dealurile subcarpatice se pierd în Câmpia Română, o zonă în care de-a lungul istoriei poporului nostru a curs mult sânge pentru păstrarea fiinţei neamului.
În timp, în conştiinţa credincioşilor de aici a apărut ideea ridicării unei mănăstiri închinate atât eroilor din Primul Război Mondial, cât şi tuturor celor ce s-au jertfit pentru ţară, a căror amintire se pierde în negura vremurilor. Lucrările de construcţie au început în anul 1941, dar izbucnirea celui de-Al Doilea R ăz boi Mondial a făcut ca zidul să se înalţe doar până la ferestre. Din nou împrejurimile au fost brăzdate de tranşee şi ţarinile sătenilor semănate cu osemintele celor căzuţi în lupte.
În anul 1946 a reînceput zidirea bisericii, dar de data aceasta regimul comunist nou instaurat va opri orice lucrare.
După 1990, credincioşii din judeţul Prahova şi din ţară au contribuit prin donaţiile lor la ridicarea bisericii pe care o putem vedea astăzi, construcţie încheiată în vara anului 2001. În anul 2002, prin hotărârea permanenţei Consiliului Eparhial a fost înfiinţat Schitul Parepa ca aşezământ monahal cu obşte de monahii, de sine stătător, iar un an mai târziu acesta a dobândit statutul de mănăstire, aparţinând canonic şi administrativ de Arhiepiscopia Bucureştilor, stareţă fiind monahia Epraxia Neacşu cu metania în Mănăstirea Ghighiu.
Ansamblul mănăstiresc este format acum din biserica mare cu hramul ”Sfânta Treime” şi ”Izvorul Tămăduirii”, paraclisul ”Sfântul Nectarie”, corpul de chilii, un arhondaric cu posibilități de cazare pentru 30 de persoane şi o gospodărie anexă.
Paraclisul Mănăstirii Parepa a fost construit în 2002, pictat în anii următori și târnosit în anul 2012. Deasupra ușii de la intrare se află pisania care consemnează:
“Cu mila lui Dumnezeu Cel întreit slăvit Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh s-a urzit acest sfânt lăcaş în cinstea Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul în locul unei troiţe înălţate de către Patriarhul Miron Cristea. Acesta a fost ridicat prin osârdia şi osteneala drept măritorilor creştini Popescu Lazăr şi soţia sa Dida. S-a sfinţit astăzi 15 iulie 2012, de către Prea Sfinţitul Varsanufie Prahoveanul.”
În biserica mare, la sfârşitul anului 2006 a fost montat iconostasul. Catapeteasma sculptată în lemn de stejar a fost lucrată de către meșterul Ion Ungurianu din Tg. Neamț, iar pictarea icoanelor din catapeteasmă a fost realizată în stil bizantin, de c ătre pictorul Alexandru Nicolau.
Pictura bisericii mari a început în anul 2013, fiind realizată în stil neo-bizantin de către pictorul Adrian Botea şi echipa sa , în tehnica „ fresco ”.
Au fost pictate în întregime Sfântul Altar, turla din naos, la baza ei, Liturghia Îngerească şi cei patru Evangheliști și parţial cele două abside și tavanul pronaosului.
Mănăstirea funcţionează după principiile îndătinate ale vieţii de obşte, accentul punându-se pe săvârşirea şi participarea zilnică la Sfânta Liturghie şi cele 7 Laude, stareţă fiind monahia Evghenia Dima, iar preot duhovnic ieromonahul Agaton Bălan. Participarea la sfintele slujbe, lucrările de gospodărire care să asigure bunul mers al aşezământului, studiul şi rugăciunea particulară sunt componentele care definesc viaţa monahală a vieţuitorilor Mănăstirii Parepa.
