Crucea ne aduce aminte de iubirea lui Dumnezeu pentru noi / Simțim o putere când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a afirmat duminică la Mănăstirea ilfoveană Samurcășești că prezența crucii peste tot „ne aduce aminte de iubirea lui Dumnezeu pentru noi”.

Patriarhul Daniel a menționat și locurile principale unde este întâlnită crucea.

„În biserică crucea se află în altar mai întâi, pentru că este altarul de jertfă al lui Hristos. Apoi se află pe catapeteasmă sus. Pe biserică se așează una sau mai multe cruci, pentru că biserica este construită în formă de corabie și pe catarg sus steagul, semnul distinctiv este Sfânta Cruce care la vânt la furtună rămâne neclintită”.

„Sfânta Cruce este pe biserică, în biserică, pe veșmintele preoților, pe sfintele vase, prapurii Bisericii, peste tot ea ne vorbește despre iubirea lui Hristos”.

„Crucea o au credincioșii pe ușa de la casă sau la poarta de la drum; este întâlnită la răscruce de drumuri pentru că Hristos a zis Eu sunt calea, adevărul și viața (Ioan 14:6), El ne însoțește toată viața”.

„Crucea este pusă lângă izvoare sau deasupra acoperișului unei fântâni ca să ne aducem aminte despre Hristos Care a spus că Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac (Ioan 4:14)”.

„Crucea este așezată la mormintele celor dragi, pentru că în Crezul Ortodox se spune Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin”.

„Semnul crucii este semnul iubirii lui Hristos mai tare decât moartea și de aceea noi îi iubim pe cei dragi ai noștri care au trecut la Domnul, încât rugăciunea pentru ei este mai tare decât moartea. Trece dincolo de mormânt și atinge sufletele lor care se află în ceruri în lumina și iubirea Preasfintei Treimi”, conform Preafericirii Sale.

În Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, Patriarhul a vorbit și despre importanța însemnării cu semnul Sfintei Cruci.

„Simțim o putere când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci”.

Când facem acest gest, a explicat Patriarhul României, „cerem ajutorul puterii lui Dumnezeu”.

„Când ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci, preamărim iubirea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Preamărim semnul iubirii mai tari decât păcatul și moartea, decât ura și violența și arătăm că iubirea smerită a lui Hristos este dătătoare de viață”.

Cinstirea Sfintei Cruci nu presupune cinstirea materialului din care este confecționată, a subliniat Părintele Patriarh.

„Când sărutăm Sfânta Cruce noi nu ne închinăm la materia Sfintei cruci, ci semnului Sfintei Cruci care reprezintă pe Hristos. Când noi ne închinăm nu cinstim metalul sau lemnul, ci pe Hristos răstignit pe Cruce. Cinstirea crucii este cinstirea lui Hristos Cel răstignit pe cruce și înviat apoi a treia zi”.

„De aceea, în noaptea de Paști când preotul adaugă lumânarea Învierii lângă cruce, ridică crucea și  lumânarea în văzut tuturor și spune Hristos a înviat!, iar credincioșii răspund Adevărat a înviat!”.

Patriarhul Daniel a evidențiat și de ce Biserica Ortodoxă nu desparte crucea de Înviere.

„Pentru că Hristos cel Înviat poartă după Înviere semnele crucii în coasta Sa străpunsă cu sulița, în mâinile și picioarele Sale”.

„Deși a înviat din morți și rănile s-au vindecat, urmele răstignirii au rămas. Asta înseamnă că iubirea lui smerită arătată pe cruce rămâne veșnică și în trupul său înviat. De aceea, noi cântăm Crucii tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim”.

Mănăstirea Samurcășești a luat ființă în anul 1808, fiind zidită de vornicul Constantin Samurcaș, pe moșia sa din satul Ciorogârla, și se află la o distanță de 15 km de București.

Foto credit: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru

Sursa: Basilica.ro