Începutul anului, perioadă de bilanţ şi planificare. „Noi, creştinii, ne gândim la proiecte duhovniceşti”, spune Patriarhul Daniel

Patriarhul Daniel a explicat, în predica de la liturghie, că în perioada de început a anului civil se face, de regulă, bilanțul realizărilor din trecut și sunt trasate proiecte de viitor. În schimb, creștinii trebuie să aibă o abordare ușor diferită, a spus Patriarhul Daniel.  

„Noi creștinii ne gândim la proiecte duhovnicești, dacă am fost mai buni sau mai răi decât de obicei în anul trecut și dacă avem dorința să ne îmbunătățim viața în anul nou în care am intrat”, a precizat Patriarhul României în cuvântul rostit la catedrală.

În acest context, Preafericirea Sa a urat tuturor „la mulți ani cu sănătate și mult spor duhovnicesc”.

Predica Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române a abordat trei subiecte principale:

  • Sărbătoarea Tăierii-Împrejur cea după trup a Domnului;
  • Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare;
  • Noul an civil;
TĂIEREA-ÎMPREJUR

Tăierea împrejur era o procedură stipulată de legea veche, la opt zile de la naștere, moment în care i se atribuia și un nume pruncului. „A fost semnul legământului lui Avraam cu Dumnezeu. Dar apoi, întrucât poporul evreu s-a considerat poporul ales, descendent din Avraam, tăierea împrejur a devenit, în legea veche, semnul legământului lui Dumnezeu cu poporul ales”, a explicat Preafericirea Sa.

Patriarhul României a subliniat că numele Mântuitorului Iisus Hristos a fost cunoscut „mai înainte de a Se naște, prin hotărâre dumnezeiască”.  El a reamintit momentul în care arhanghelul Gavriil i-a spus Fecioarei Maria că „pruncul pe care-L va naște se va numi Iisus, care în ebraică înseamnă Dumnezeu este mântuitor”, dar și de faptul că același arhanghel i-a spus Sfântului Iosif numele pruncului.

„Numele pruncului Iisus este stabilit de Dumnezeu pentru că în acest nume se cuprinde și vocația Sa, și anume El va fi Mântuitor, adică eliberator de păcat și de moarte, vindecător de păcat și de moarte. Pruncul Iisus primește un nume care a fost prestabilit. Mai târziu I se adaugă și numele de Mesia, care înseamnă unsul lui Dumnezeu. Când spunem Iisus Hristos, noi spunem Dumnezeu mântuitor și Unsul lui Dumnezeu”, a spus Patriarhul României.

Creștinii au învățat din tradiția iudaică să le atribuie nume copiilor, la opt zile de la naștere. În general, numele din tradiția iudaică erau teofore, adică „în numele pruncului era cuprins numele lui Dumnezeu sau referire la El”. În acest sens, Patriarhul a reamintit îndemnul Bisericii ca părinții să atribuie urmașilor nume de sfinți  „pentru a avea rugători, ocrotitori și modele de viață sfântă pentru copiii lor”.

Creștere spirituală

Patriarhul a reiterat că este nevoie „nu numai de o creștere biologică a copiilor, adică să se dezvolte fizic, ci este nevoie și de o creștere spirituală”.

Această creștere duhovnicească se realizează prin educație. Ei trebuie de mici educați să iubească pe Dumnezeu, pe părinți, pe semeni și să-i ajute prin respectul pe care îl arată față de bineefăcători. Creșterea duhovnicească începe cu rugăciunea, de aceea ei trebuie să fie învățați să se roage, să primească și binecuvântarea Bisericii ca să crească și duhovnicește, nu doar trupește.

Creșterea duhovnicească adesea este și semnul unei maturizări a copilului din punct de vedere spiritual. Întreaga viața creștină trebuie să fie mai întâi o creștere spirituală și, mai apoi, una biologică.

Prefigurare a Botezului

Tăierea-împrejur cea după trup a fost o prefigurare a tăierii împrejur celei duhovnicești, adică a Botezului, a subliniat Patriarhul Daniel.

„Această tradiție era doar o pregătire a evreilor pentru Botez, pentru că tăierea împrejur după trup va fi completată, desăvârșită, prin Botezul cu Harul Duhului Sfânt. De aceea, la puține zile după tăierea împrejur, în 6 ianuarie, Biserica prăznuiește Botezul Domnului”.

„Această legătură a văzut o Sfântul Apostol Pavel, care spune că tăierea împrejur după trup nu mai are valoare deosebită, deoarece adevărata tăiere împrejur spirituală, este tăierea împrejur a inimii, adică îndepărtarea prin Botez a gândurilor și a simțămintelor contrare voii lui Dumnezeu”.

SFÂNTUL VASILE CEL MARE

Sfântul Vasile cel Mare a văzut că Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos trebuie pusă în practică, a spus Patriarhul Daniel, menționând că marele capadocian „rămâne în conștiința Bisericii ca un mare teolog, liturghisitor (avem liturghia care îi poartă numele) și, în același timp, un mare filantrop, ajutător al bătrânilor, bolnavilor, săracilor etc”.

„El a înființat, lângă Cezareea Capadociei, un orășel filantropic, numit mai târziu Vasiliada, unde se puteau oamenii adăposti când erau călători sau puteau lua hrană dacă erau săraci sau se puteau vindeca de unele boli, pentru că acolo era un număr de medici care îi îngrijeau pe cei bolnavi.

Părintele Patriarh a evidențiat și contribuția teologică a sfântului realizată prin scrierile sale.

„Reținem din lucrările lui că a fost un tâlcuitor al Sfintei Scripturi, mai ales cartea despre primele șase zile ale creației, numită Hexaimeron. Este citită de toată Ortodoxia pentru că arăta înțelepciunea lui Dumnezeu din făpturile pe care le-a creat”.

Operele sale cu caracter apologetic sunt de o mare valoare, a spus Preafericirea Sa.

A fost apărător al credinței ortodoxe în fața ereziei din timpul său: în fața ereziei lui Arie, a penvmatomahilor – a lui Macedonie care învățau că numai Dumnezeu Tatăl este Dumnezeu adevărat, iar Fiul și Sfântul Duh sunt creaturi îndumnezeite. Atunci Sfântul Vasile a scris cartea Despre Duhul Sfânt în care arăta pe baza Sfintei Scripturi că Duhul Sfânt este persoană a Sfintei Treimi, egală cu Tatăl și cu Fiul, Dumnezeu adevărat”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adus în discuție și rolul avut de Sfântul Vasile în organizarea vieții monahale, el fiind autorul regulilor mari și mici pentru viața mănăstirilor.

„A fost un admirator al monahismului, a făcut vizite în Egipt și Palestina, dar nu a preferat mănăstirile cu număr prea mare de călugări, ci mănăstiri cu număr mai mic care seamănă cu o familie numeroasă, pentru ca să se cunoască monahii între ei, ca într-o familie. Monahismul românesc a preluat acest model al Sfântului Vasile cel Mare”.

Părintele Patriarh a urat la mulți ani românilor care își sărbătoresc onomastica în prima zi a anului.

Felicităm pe toți cei care poartă numele (peste 600.000 români) Sfântului Vasile. Le dorim sănătate multă, bucurie și ajutor de la Dumnezeu ca să păstreze dreapta credință și să săvârșească multe fapte bune.

ANUL NOU CIVIL

Patriarhul României a reamintit că anul nou bisericesc începe la 1 septembrie și a explicat cum a fost stabilit noul an civil.

„În anul 46 îHr, Iulius Cezar a schimbat calendarul; a mai adăugat două luni la calendarul tradițional și a hotărât ca anul civil să înceapă la 1 ianuarie. Numele de Ianuarie vine de la zeul roman Ianus, care era reprezentat cu două fețe, una spre trecut, alta spre viitor. De aceea, în această perioadă se face bilanțul realizărilor din trecut și proiecte de viitor”, a spus Preafericirea Sa.

Foto credit: Luigi Ivanciu/Ziarul Lumina

Sursa: Basilica.ro