Mesajul Patriarhului la „Serbarea de la Putna – 150”: Aniversare și comemorare pentru mai multă comuniune românească

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul manifestărilor aniversare „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal” (Mănăstirea Putna, 14-16 august 2021), a fost transmis luni, în cadrul Congresului Studențesc Aniversar:

Aniversare și comemorare pentru mai multă comuniune românească

Manifestările spirituale și culturale care se desfășoară la Mănăstirea Putna, în perioada 14-18 august 2021, sub genericul „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”, marchează împlinirea a 150 de ani de la „Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni” și de la „Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni” organizate la Putna, în anul 1871, din inițiativa poetului Mihai Eminescu și a altor tineri studenți din generația sa, precum scriitorul Ioan Slavici, istoricul Alexandru D. Xenopol, compozitorul Ciprian Porumbescu ș.a.

1. Manifestările organizate la Putna în anul 1871 constituie unul dintre momentele determinante în definirea identității naționale a poporului român.

Mihai Eminescu și tinerii studenți din generația sa trăiau într-o Românie împărțită atunci între trei imperii: Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Țarist și Imperiul Otoman.  De aceea, dorința arzătoare a tinerimii române era unirea națională a românilor într-un singur stat, unire care începuse în anul 1859 prin unirea Moldovei cu Țara Românească, și care va fi desăvârșită abia după Primul Război Mondial, în anul 1918.

La împlinirea a 150 de ani de la Serbarea de la Putna din 1871, se desfășoară acum, în anul 2021, „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”, cu bucurie și speranță, sub patronajul Patriarhiei Române și al Academiei Române. Acest eveniment ne ajută să înțelegem că omagierea sau celebrarea marilor simboluri și valori ale neamului românesc este o necesitate permanentă, pentru cultivarea conștiinței unității naționale și a demnității naționale în dialog și cooperare cu popoarele lumii.

2. Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la promovarea conștiinței unității spirituale a neamului românesc. Ea a cultivat în sufletele credincioșilor români conștiința trează că ei au, ca popor, aceeași origine daco-romană, aceeași limbă și aceeași credință creștină majoritar ortodoxă.

Secole de-a rândul, Mitropoliile Țării Românești și Moldovei erau în strânse legături cu ortodocșii români din Transilvania, prin răspândirea cărților bisericești, ajutorarea frățească în timp de prigoană, corespondența între ierarhi, contacte personale între preoți, călugări și credincioși pelerini, de o parte și de alta a munților Carpați.

Conștiința unității de neam a fost consolidată mai ales prin traducerea și tipărirea cărților bisericești în limba română. Biserica Ortodoxă Română a dăruit cărți de slujbă și de învățătură în limba poporului, cărți care au circulat în toate provinciile românești. Ierarhii ortodocși români au afirmat, adesea, în predosloviile acestor cărți unitatea bisericească și etnică a tuturor românilor.

Mihai Eminescu, cunoscând bine viața și istoria poporului român, precum și rolul Bisericii și al credinței creștine în dezvoltarea culturii și a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credință și al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și unitatea etnică a poporului (…)”[1]; fiind „păstrătoarea elementului latin (…) care a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise (…)”[2].

Așadar, limba română și credința creștină majoritar ortodoxă sunt componente fundamentale ale identității poporului român.

3. În contextul actual, când Basarabia și nordul Bucovinei se află în afara granițelor României, dar mai ales când peste patru milioane de români au emigrat în Occident, idealul unității și al comuniunii fraterne a poporului nostru cere o cultivare mai intensă. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2021 drept Anul omagial al pastorație românilor din afara României, iar în Pastorala Sfântului Sinod citită la Duminica Ortodoxiei din anul acesta, 2021 a fost reamintit acest eveniment cultural, patriotic și misionar care a avut loc în anul 1871 la Mănăstirea Putna, ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

Doar o bună cunoaștere a identității și a demnității naționale ajută un popor să se dezvolte și să dăinuie în istorie, cultivând un dialog demn și util cu alte popoare. În acest sens, este necesar să cunoaștem și să apărăm elementele esențiale ale identității poporului român, frumusețile naturale ale României, precum și bogata sa experiență de conviețuire pașnică multietnică (în special în Transilvania și Dobrogea).

4. Pelerinajul tinerilor români din țară și din străinătate la Mănăstirea Putna, în zilele de 14-16 august 2021, este o frumoasă afirmare a unității românești de cuget și simțire. Felicităm pe toți cei care păstrează acest profund simțământ, pentru care aflarea departe de țară nu înseamnă înstrăinare, ci păstrarea în cuget și simțire a credinței creștine și a valorilor culturale românești.

Inițiativa Mănăstirii Putna și a organizațiilor tinerilor ortodocși români din țară și din străinătate privind organizarea evenimentelor care marchează aniversarea a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni arată că iubirea de Patrie înseamnă în același timp rugăciune și comuniune, afecțiune și acțiune pentru România. Comoara spirituală a inimilor românilor de pretutindeni poate deveni bucurie pentru prezentul și viitorul României, dacă unim credința cu fapta, iubirea de neam cu dialogul interetnic și libertatea cu solidaritatea.

Felicităm pe Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pe Părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, pe tinerii din Comitetul de inițiativă și pe toți cei care au contribuit la organizarea acestor evenimente spirituale, misionare și culturale care se desfășoară la Mănăstirea Putna, precum și pe toți cei care participă la aceste evenimente.

Ne rugăm Preasfintei Treimi să-i ocrotească pe toți  și să le dăruiască sănătate și fericire, pace și bucurie, creativitate și spor de fapte bune, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, simbol al demnității neamului românesc, și ale tuturor sfinților.

Cu aleasă prețuire și părintească binecuvântare,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[1]  Mihai Eminescu, Timpul, 14 august 1882, în „Opere”, Editura Academiei Române, București, 1989, vol. 13, pp. 168-169.
[2] Idem, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, Timpul, 2 februarie 1879, în „Opere”, Editura Academiei Române, București, 1989, vol. 10, p. 187.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Sursa: Basilica.ro