Părintele Patriarh Daniel a adresat sâmbătă un mesaj cu prilejul slujbei de înmormântare a Reginei Elena oficiate în Catedrala de la Curtea de Argeș.
Regina Elena, mama Regelui Mihai I al României, a decedat în exil, la 29 noiembrie 1982, fiind înmormântată în cimitirul Boix-de-Vaud din Lausanne. Osemintele ei au fost repatriate vineri la ora 11:00, iar sâmbătă, după slujba înmormântării, va fi reînhumată la Curtea de Argeș.
În cuvântul său, Patriarhul României a evidențiat credința mare în Dumnezeu cu care a fost înzestrată Regina Elena și influența duhovnicească pe care a avut-o în educația Regelui Mihai.
„Credința în Dumnezeu a Reginei Elena a devenit tot mai puternică odată cu trecerea anilor, iar aceasta nu se reducea la respectarea formală a unor ritualuri, ci era o trăire interioară, profundă, transmisă și fiului ei, Regele Mihai, care avea să mărturisească, adesea, faptul că de la mama sa, Regina Elena, a deprins obiceiul de a se ruga des, de a citi Scriptura, de a frecventa Biserica, de a se spovedi și împărtăși”, menționează Patriarhul în mesaj.
Mesaj integral:
Regina-Mamă Elena a României. O lumină a credinței întărită prin suferință
Omagiem astăzi lumina memoriei Reginei-Mame Elena a României, simbol al rezistenței prin credință, al demnității și devotamentului în împlinirea vocației sale de mamă și regină.
Principesa Elena s-a născut în anul 1896, în familia regală a Greciei, înrudită cu marile case regale europene. Sub presiunea declanșării Primului Război Mondial, care a târât Europa într-un conflict global fără precedent și a declanșat cel mai sângeros secol din istoria europeană, tânăra prințesă Elena a cunoscut încă din copilărie suferințele exilului, sub semnul căruia va trăi întreaga sa viața.
L-a cunoscut pe Principele Moștenitor Carol al României, în Elveția, în 1920, pe când se afla cu familia în cel de-al doilea exil. În anul 1921, s-au căsătorit la Atena, în același an dând naștere Principelui Mihai al României.
După renunțarea la tron a prințului Carol (1925), principesa Elena s-a dedicat educației fiului său, devenit moștenitor al Coroanei României la vârsta de 5 ani și 9 luni. În timpul primei domnii a Regelui minor Mihai (1927-1930), acesta s-a bucurat de prezența și iubirea mamei sale, care i-a ocrotit copilăria, încercând să șteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui.
Venirea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în anul 1930, a însemnat pentru Principesa Elena începutul unui lung șir de nedreptăți, care au culminat, în anul 1932, cu obligația de-a pleca într-un nou exil.
Principesa Elena s-a întors în România în septembrie 1940, în calitate de Regină-Mamă, în contextul tragic al declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial, când Regele Mihai a revenit la tron, în urma abdicării tatălui său, Carol al II-lea.
Deși revenirea Reginei Elena în România, după 8 ani de exil, a fost primită de popor cu deosebită bucurie și speranță, presiunea evenimentelor europene, dictatura militară internă și schimbarea alianțelor externe de partea Puterilor Axei plasau țara într-o zonă tot mai izolată și fără apărare, între forțe cărora nu avea cum să le reziste.
În aceste condiții dificile, Regina Elena a ajutat pe fiul ei, Mihai, în vârstă de 19 ani, să preia responsabilitățile constituționale și i-a fost principalul sfătuitor și confident. Prin implicarea sa directă, Regina Elena a salvat de furia naziștilor sute de mii de oameni și s-a opus abuzurilor ocupației sovietice care a urmat.
Înzestrată cu o mare credință în Dumnezeu, despre care spunea că îi dăruiește putere, Regina Elena a găsit totdeauna în rugăciune forța morală de a înfrunta cu demnitate și curaj primejdiile și neajunsurile vieții.
Credința în Dumnezeu a Reginei Elena a devenit tot mai puternică odată cu trecerea anilor, iar aceasta nu se reducea la respectarea formală a unor ritualuri, ci era o trăire interioară, profundă, transmisă și fiului ei, Regele Mihai, care avea să mărturisească, adesea, faptul că de la mama sa, Regina Elena, a deprins obiceiul de a se ruga des, de a citi Scriptura, de a frecventa Biserica, de a se spovedi și împărtăși.
Referindu-se la această moștenire spirituală primită de la mama sa, Regele Mihai răspunde unor întrebări într-un interviu cu scriitorul Mircea Ciobanu. De pildă, la întrebarea: „Ce carte prețuiți mai presus de oricare?”, Regele răspunde: „Biblia, fără doar și poate”. La întrebarea: „Ce altă carte a contribuit la deșteptarea spirituală a Majestății Voastre?”, Regele răspunde: „Nici o altă carte. Convorbirile cu mama au însemnat pentru mine mai mult decât multe cărți de teologie. Mama a fost un adevărat stâlp în viața mea. Ea a fost puternică prin rugăciune. Rugăciunea este fapta noastră cea mai necesară raportului (relației n.n.) cu Dumnezeu”[1]. În altă parte a interviului, Regele precizează: „Dacă este unită cu fapta, credința ne întărește, se face scut în fața necazurilor. (…) Sunt oameni simpli, care nu-și bat capul cu dogmele, dar care știu să se roage și care au convingerea nestrămutată că rugăciunea lor este ascultată”[2]. În discursul său din Parlamentul României, la 25 octombrie 2011, Regele afirma că „lumea de mâine nu poate exista fără morală, credință și memorie”.
Păstrând și cultivând credința primită de la mama sa ca pe o lumină a vieții, Regele Mihai I al României a avut puterea de a fi statornic în iubirea față de popor și de patrie, să respingă atât dictatura nazistă, cât și dictatura comunistă, să rabde exilul impus de regimul comunist, să fie mereu curajos și demn, harnic și modest, răbdător și iertător, virtuți pentru care a fost prețuit atât de casele regale ale Europei, cât și de oameni simpli.
Abdicarea forțată, de la 30 decembrie 1947, a regelui Mihai I a însemnat o experiență traumatizantă, impusă de regimul comunist sovietic, ca și exilul forțat al întregii familii regale.
Astfel, la 3 ianuarie 1948, a început ultimul și cel mai lung exil din viața Reginei Elena, deoarece ea a decedat în Elveția, la Lausanne, în 29 noiembrie 1982. Despre acest exil putem spune că s-a încheiat abia astăzi, când osemintele Reginei Elena au fost aduse în țara pentru care ea a dăruit tot ce a avut mai scump, pe fiul său, Regele Mihai, alături de care va fi înmormântată în Catedrala arhiepiscopală și regală de la Curtea de Argeș.
Atitudinea de respect și prețuire față de sicriul cu osemintele Reginei-Mamă Elena a României și față de mormântul ei este o datorie morală și duhovnicească. Acest respect este inspirat de atitudinea Domnului Iisus Hristos pe Care Îl întâlnim în Sfintele Evanghelii consolând adeseori pe cei îndoliați și apropiindu-se cu prețuire de trupurile celor decedați (Luca 7, 11-16, Luca 8, 41-56, Ioan 5, 24-30).
Prin aceasta, Mântuitorul Hristos ne învață și pe noi să ne apropiem cu respect de sicriul și mormântul celor decedați. Respectul trebuie să fie și mai mare față de trupurile creștinilor decedați, care au fost botezați în numele Preasfintei Treimi, prin apă și Duh Sfânt, iar apoi s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, așa cum a făcut adeseori Regina Elena în timpul vieții sale pământești.
În aceste momente de omagiu și recunoștință aduse memoriei Reginei-Mame Elena a României ne rugăm împreună, cler și popor, români și invitați din străinătate, ca Dumnezeu să așeze sufletul ei în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, să consoleze Familia Regală a României și să binecuvinteze pe toți cei ce arată respect și cinstire memoriei Reginei Mame-Elena a României, care, prin viața și lucrarea sa, reprezintă un exemplu de credință și devotament, de fidelitate și demnitate.
Veșnica ei pomenire din neam în neam!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] Mircea Ciobanu, „Convorbiri cu Mihai I al României”, Editura Humanitas, București, 2008, p. 227.
[2] Op. cit., p. 221.
Foto credit: Basilica.ro/Mircea Florescu
Sursa: Basilica.ro
