Patriarhul Daniel: Adormirea Maicii Domnului ne trimite cu gândul la finalul vieții noastre și la sfârșitul istoriei

„Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este plină de înțelesul duhovnicești, mai ales pentru că este prăznuită la mijlocul ultimei luni – luna august – din anul bisericesc, care ne aduce aminte de timpurile de pe urmă ale vieții fiecărui om și ale sfârșitului istoriei”, a spus vineri Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Marile necropole voievodale, ca Bistrița (jud. Neamț), unde este înmormântat Domnitorul Alexandrul cel Bun, sau Putna (jud. Suceava), unde odihnește Sf. Ștefan cel Mare, au hramul Adormirii Maicii Domnului, a amintit Preafericirea Sa.

De asemenea, „icoana adormirii Maicii Domnului se află deasupra unșilor unei biserici în pronaos, ca, atunci când credincioșii ies din biserică, să se gândească la cele din urmă zile ale viețuirii lor pe pământ”.

Credincioșii sunt astfel chemați să urmeze pilda Maicii Domnului, care, după ce a aflat de la Sf. Arh. Gavriil că urmează să se mute din această viață, „s-a bucurat cu bucurie mare” și a urcat la rugăciune pe Munte Măslinilor. Apoi și-a rânduit casa, și-a dăruit hainele văduvelor sărace și i-a îndemnat pe toți: „Nu faceți bucuria mea plângere!” a mai relatat Patriarhul României.

Imagini ale Maicii Domnului în Sf. Scriptură

„Maica Domnului moare cu moarte fizică, prin despărțirea sufletului de trup. Însă, în cazul ei, nu se mai așteaptă învierea de obște, fiindcă Domnul Iisus Hristos, Fiul ei, Cel ce S-a zămislit și S-a născut din trupul ei, nu a voit să lase stricăciunii, sau descompunerii, trupul Maicii Sale, ci a luat-o la Sine, în cer”, a continuat Preafericirea Sa.

„Însă această mutare a ei nu este o simplă deplasare spațială de la pământ la cer, ci este și o mutație, sau schimbare spirituală, existențială, și anume o mutare a ei la viața veșnică, netrecătoare, precum și o proslăvire harică a sufletului și a trupului Maicii Domnului, o mutare a ei întru slava Împărăției Cerurilor, în pacea, bucuria și iubirea Preasfintei Treimi.”

În primul verset din capitolul 12 al Cărții Apocalipsei, această mutare întru slavă a Maicii Domnului este descrisă „ca stare în care se află Maica Domnului împreună cu Taina Bisericii, pentru că ea este icoana vie a Bisericii lui Hristos, care a purtat pe Hristos în ea și simbolizează umanitatea hristoforă, sau purtătoare de Hristos”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Tot acolo se spune că „Maica Domnului are deasupra capului Soarele, care este Hristos, Soarele Dreptății. La picioare ei e Luna, care reprezintă lumea schimbătoare, care crește și descrește, iar în jur 12 stele, care reprezintă pe cei 12 Apostoli pe temelia mărturisirii cărora se edifică Biserica lui Hristos, El fiind Capul Bisericii”.

„Așadar, mutarea Maicii Domnului la cer nu este o simplă deplasare spațială, ci este mai ales intrarea ei într-un alt mod de existență, în dreapta lui Hristos.”

„Și această mutare și așezare a ei în dreapta lui Hristos a fost prezisă înaintea Întrupării lui Hristos, în Psalmul 44, versetul 11: În dreapta a stat Împărăteasa, îmbrăcată în haine aurite și preaînfrumusețată”, a adăugat Preafericirea Sa.

Adormire și mutare, nu „înviere” sau „înălțare”

Patriarhul României a explicat și de ce nu este adecvat din punct de vedere teologic și factual să descriem Adormirea Maicii Domnului ca „înviere” sau „înălțare / ridicare” (la ceruri).

În Biserica Ortodoxă se folosesc doar termenii de „adormirea” sau „mutarea la cer” a Maicii Domnului: primul arată că moartea ei, înțeleasă ca despărțirea sufletului de trup, a fost reală; al doilea arată că mutarea Maicii Domnului la cer, alături de Fiul ei, se face prin voința Lui.

„De aceea, această sărbătoare nu este numită, nici Învierea Maicii Domnului, nici Înălțare, cum greșit zic unii, uneori de neștiință”, a subliniat Preafericirea Sa.

„Deoarece ea nu s-a înălțat la cer cu putere proprie, nu s-a înălțat la Hristos, ci a fost luată la cer, mutată la cer de Fiul ei, de Iisus Hristos, Cel Care a dorit ca mama Sa să fie alături de El în slava Împărăției Cerurilor.”

O realitate spirituală surprinsă de icoana praznicului

Astfel, „după cum Maica Domnului a purtat pe brațul stâng, lângă inimă, pe Fiul ei, când era Copil, și L-a arătat lumii, acum Fiul poartă sufletul ei pe mâinile Sale și îl arată îngerilor din cer”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

„Pe pământ ea L-a ținut aproape de inimă, pe brațul stâng, și cu mâna dreaptă L-a arătat lumii și a zis: Faceți tot ce vă va spune – la nunta din Cana Galileei. Aceasta este cea mai concentrată predică a ei.”

Acest fapt este foarte bine sesizat și redat de icoana ortodoxă a praznicului, a adăugat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„Astfel, icoana ne arată cât de mult prețuiește și cinstește Mântuitorul Iisus Hristos pe Maica Sa”, a adăugat Patriarhul României.

Maica Domnului nu ne-a părăsit

Deși a fost mutată la cer prin iubirea și puterea duhovnicească a Fiului Său, totuși Maica Domnului rămâne prezentă în lume prin rugăciunile ei, a adăugat Patriarhul Daniel.

„Maica Domnului nu părăsește lumea, pentru că această lume este lumea pe care Fiul Său a creat-o și a iubit-o și a venit în lume, născându-Se din Fecioara Maria, ca să devină Mântuitorul lumii, să dăruiască lumii iertare de păcate și viață veșnică.”

„Pentru că Fiul ei dorește ca lumea să se mântuiască, și Maica Domnului dorește ca toți oamenii să se mântuiască și să se bucure de fericirea veșnică din Împărăția Preasfintei Treimi”, a încheiat Preafericirea Sa.

Preafericitul Părintele Patriarh Daniel a participat vineri la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul istoric „Sf. M. Mc. Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.