Patriarhul Daniel: Iisus a vindecat o mulțime de bolnavi, dar nu tuturor le-a spus „fiule”

În Duminica a doua din Postul Sfintelor Paști, Patriarhul Daniel a vorbit în Paraclisul istoric „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală despre harul curativ al Mântuitorului Iisus Hristos, din Evanghelia Vindecării Paraliticului din Capernaum:

„Iisus a vindecat o mulțime de bolnavi, dar nu tuturor le-a spus «fiule». Acestui bolnav, paralizat, însă, i-a spus «fiule», după cum i-a spus femeii bolnave care avea hemoragie de ani mulți: «fiică» (Luca 8:48)”.

„Când Domnul Iisus Hristos numește pe cineva fiu sau fiică, aceasta înseamnă că El a văzut tainic și a recunoscut public credința acelei persoane”.

Potrivit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, paraliticul, denumit în textul evanghelic „slăbănog”, purta în suflet suferința unită cu pocăința, motiv pentru care Mântuitorul îi arată ca unui „fiu” iubirea Sa părintească.

Așadar, omul păcătos trecut prin suferință se smerește, dobândind prin pocăință iertare de păcate, pentru ca în cele din urmă, să fie vindecat și trupește:

„Omul credincios și smerit, căruia Dumnezeu i-a iertat păcatele, devine un om înfiat prin har”, a adăugat Preafericirea Sa.

Vindecarea ca urmare a iertării păcatelor

Patriarhul României accentuează trei învățături esențiale transmise prin Evanghelia Vindecării Paraliticului din Capernaum: boala drept consecință a păcatului în anumite cazuri, vindecarea unui bolnav prin credința celor din jur, așa cum au demonstrat prietenii paraliticului care l-au adus pe acesta la Hristos, și înfățișarea lui Hristos atât ca Duhovnic care iartă păcatele și vindecă sufletul, cât și ca Doctor care vindecă trupul.

„În cazul omului paralizat din Evanghelie, Mântuitorul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul acestuia, întrucât era bolnav din cauza păcatelor sale, iar apoi, Domnul Iisus Hristos vindecă și trupul bolnavului, când îi spune: «Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!» (Marcu 2:11)”, a explicat Patriarhul Daniel.

În săvârșirea minunii vindecării paraliticului, Mântuitorul nu divulgă păcatele care sunt cauză a bolii acestuia, respectându-i demnitatea umană și intimitatea sufletească.

„Hristos – Duhovnicul și Doctorul – nu-l umilește pe cel păcătos prin reproșuri. El vindecă direct și discret pe omul bolnav și păcătos fără să-l judece și fără să divulge păcatele acestuia, pentru a nu-i diminua demnitatea umană în fața comunității din care face parte”, a semnalat Părintele Patriarh.

Biserica și cei 4 prieteni ai paraliticului

Patriarhul României a subliniat că cei patru bărbați care l-au adus pe omul paralitic în fața Mântuitorului simbolizează Biserica slujitoare și milostivă, care se roagă nu doar pentru cei prezenți la slujbe, ci și pentru bolnavi, săraci, robiți și captivi, cerând sănătatea sufletului și mântuirea oamenilor.

„Această Evanghelie a inspirat mulțimea pomelnicelor care se dau la biserici pentru cei bolnavi de către membrii familiei, de către vecini, colegi, prieteni și necunoscuți. Văzând mulțimea rugăciunilor pentru cei bolnavi, Dumnezeu Se milostivește și dăruiește iertare de păcate și vindecare de boală”, a evidențiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„Cei patru oameni care îl ajută pe slăbănogul din Evanghelia Duminicii a 2‑a din Postul Mare simbolizează acum și pe toți medicii, asistenții medicali, preoții de caritate, părinții, frații, prietenii, vecinii sau colegii care-i ajută spiritual și material pe cei bolnavi și suferinzi”.