Patriarhul Daniel, în mesajul la 15 ani de la trecerea în veșnicie a Patriarhului Teoctist: O lumină în timpul vieții și peste timp

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj cu prilejul comemorării vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist Arăpașu, la împlinirea a 15 ani de la trecerea la cele veșnice, sâmbătă, 30 iulie 2022.

Actualul Patriarh al României a evocat chipul luminos al predecesorului său.

„În toată viața sa, Părintele Patriarh Teoctist a răspândit în jurul său lumină din lumina lui Hristos, pentru că a fost un ierarh evlavios și harnic”.

„Părintele Patriarh Teoctist rămâne în memoria noastră, prin tot ceea ce ne-a lăsat ca moștenire spirituală a personalității și activității sale bisericești și românești, ca fiind un om înțelept, un păstor răbdător și un rugător evlavios”, a subliniat Patriarhul Daniel.

Mesajul a fost citit sâmbătă în Catedrala Patriarhală de către Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul.

Mesajul integral:

Patriarhul Teoctist, o lumină în timpul vieții și peste timp

Anul acesta, 2022, se împlinesc 15 ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarhul Teoctist (†30 iulie 2007).

Născut la 7 februarie 1915 în ținutul binecuvântat al Botoșanilor, în satul Tocileni, Patriarhul Teoctist a rămas, pentru toată viața și oriunde a păstorit, profund pătruns și inspirat de universul spiritual al Moldovei, asemenea lui Eminescu și Iorga, născuți și ei pe aceleași plaiuri botoșănene, presărate cu domoale dealuri și mult cer.

În toată viața sa, Părintele Patriarh Teoctist a răspândit în jurul său lumină din lumina lui Hristos, pentru că a fost un ierarh evlavios și harnic. A păstorit în vreme de opreliști comuniste, dar și de libertate agitată, totdeauna într-un context misionar care a cerut multă veghe și jertfelnicie, multă înțelepciune și luptă duhovnicească.

De aceea, experiența rugăciunii i-a fost izvor de putere spirituală, de curaj și înțelepciune, de bunătate și iertare, de dialog și cooperare atât în vreme de necaz și suferință, cât și în timp de noi speranțe și multiple împliniri.

Rugăciunea și statornicia în credință ca tărie sufletească l-a ajutat să slujească Biserica în vremuri grele, urmând pilda Sfântului Apostol Pavel: „în multă răbdare, în necazuri, în nevoie, în strâmtorări, (…) în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt,în dragoste” (cf. 2Corinteni 6, 4 – 6).

În contextul ostil din vremea regimului comunist, Patriarhul Teoctist a fost pentru Biserica Ortodoxă Română un păstor harnic și înțelept, care a lucrat pentru păstrarea credinței și a valorilor culturale românești inspirate de ea.

După anul 1990 Părintele Patriarh Teoctist a folosit libertatea pentru a urma tradiției românești privind prezența activă a Bisericii în societate. A răspândit lumină și speranță prin multele biserici construite din temelie, prin noi canonizări de sfinți români, prin reintroducerea religiei în școlile publice, prin reintegrarea învățământului teologic în rețeaua de stat, prin reactivarea asistenței religioase a preoților de caritate în unitățile militare, în spitale și în penitenciare, prin înființarea de centre social-filantropice pentru persoanele defavorizate, de cabinete ori centre social-medicale. A adus bucurie multor români prin eparhiile reactivate sau nou înființate în țară și în afara hotarelor actuale ale României.

Odată cu bogata sa activitate administrativă, edilitară și cultural-misionară, Patriarhul Teoctist a cultivat comuniunea prin relații frățești pline de lumină și de căldură, desfășurând o bogată activitate în planul relațiilor externe bisericești, prin promovarea dialogului cu Bisericile Ortodoxe surori și celelalte comunități creștine și a cooperării cu organizațiile creștine europene și mondiale, dar și la nivelul relațiilor interbisericești locale.

Păstrăm mereu vie în amintirea noastră dorința vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist de-a începe construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Eforturile sale au fost însă mult îngreunate prin tergiversarea permanentă în ceea ce privește stabilirea locului de amplasare a noii Catedrale, deși orașul București era singura capitală din Europa care nu avea o catedrală reprezentativă.

Dacă în răstimpul de 15 ani de la mutarea sa la lăcașurile cele veșnice, noi am reușit să realizăm ridicarea Catedralei Naționale și sfințirea altarului (2010 – 2018), iar în prezent pictarea ei, aceasta se datorează mai ales faptului că eforturile noastre prezente sunt susținute de rugăciunile sale din cer.

În acest sens, am păstrat locația aleasă și obținută de Preafericirea Sa pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului și am construit o catedrală inspirată din stilul catedralelor ortodoxe românești din secolul XX, o sinteză între stilul bizantin răsăritean și stilul neoclasic occidental, mai ales că românii, în istorie, au avut mereu vocația sintezelor, a arcadelor spirituale care unesc secole și spații diferite. Aceasta era și dorința Părintelui Patriarh Teoctist: o catedrală în stil arhitectural românesc.

Părintele Patriarh Teoctist rămâne în memoria noastră, prin tot ceea ce ne-a lăsat ca moștenire spirituală a personalității și activității sale bisericești și românești, ca fiind un om înțelept, un păstor răbdător și un rugător evlavios.

Cunoscând multa sa hărnicie și dăruire jertfelnică pentru Biserică, moștenirea spirituală și culturală lăsată nouă celor de azi, în duh de pioasă recunoștință și prețuire, aducem omagiu de pomenire și cinstire memoriei sale ca unui mare ierarh român, care a păstorit Biserica Ortodoxă Română în vremuri dificile.

De aceea, ne rugăm azi Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul lui în corturile Sfinților Săi slujitori, în comuniunea Sfinților, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Foto credit: Basilica.ro

Sursa: Basilica.ro