Patriarhul României a rostit un cuvânt cu ocazia lansării cărţii „Istoria Bibliotecii Academiei Române 1886-1918” (volumul II, în trei părţi). Evenimentul a avut loc miercuri în Aula Academiei Române.
„Realizarea acestui proiect editorial privind Istoria Bibliotecii Academiei Române reprezintă o necesitate care reflectă în cuvinte şi imagini istoria culturii, științei şi spiritualității poporului român”, a subliniat Patriarhul Daniel.
Textul integral:
„Istoria Bibliotecii Academiei Române: 1886-1918” (volumul II, în trei părţi)
– scurtă prezentare –
Apărută la inițiativa şi sub coordonarea Domnului Profesor Nicolae Noica, Directorul General al Bibliotecii Academiei Române şi Membru de onoare al Academiei Române, lucrarea intitulată „Istoria Bibliotecii Academiei Române: 1886-1918” reprezintă încununarea celei de a doua etape a proiectului lansat în anul 2022, odată cu apariția primului volum, intitulat „Istoria Bibliotecii Academiei Române: 1867-1885”, care s-a ocupat de epoca de pionierat a fondării, organizării şi funcționării acestui prestigios for de cultură al poporului român.
Actuala lucrare, volumul II, care cuprinde trei părţi, ce însumează aproximativ 2000 de pagini, pune în lumină atât bogatul patrimoniu de spiritualitate, cultură, istorie şi artă românească tezaurizat de către Biblioteca Academiei Române, cât şi eforturile considerabile depuse în decursul acestei etape, de la 1886 la 1918, de către ostenitorii Bibliotecii, sub îndrumarea harnicului şi devotatului director Ioan Bianu (1856-1935), în slujba nobilului deziderat de a aduna, organiza şi conserva într-o mare bibliotecă întregul fond național de manuscrise şi tipărituri.
Întrucât perioada 1886-1918 coincide cu ultima etapă de pregătire în vederea edificării marelui proiect național, şi anume organizarea Statului Român modern, se poate afirma într-adevăr, așa cum remarcă şi Dl Nicolae Noica, faptul că apariția unei biblioteci moderne în această perioadă, organizată după standardele europene ale momentului, constituie „versiunea condensată a istoriei modernizării României” (p. 7).
Primul parte, capitolul I, se deschide în chip firesc cu un omagiu adus memoriei academicianului Ioan Bianu, cel care timp de 51 de ani, din 1884 până în 1935, a condus destinele Bibliotecii, transformând-o cu abilitate dintr-un mic depozit de carte într-o prestigioasă instituție modernă.
Vocația şi pasiunea lui Ioan Bianu în slujba instituției, împletite cu dăruirea şi tenacitatea lui, au concurat la consacrarea lui ca fondator sau „ctitor al unui miracol”, așa cum este intitulat acest prim capitol dedicat vieții şi activității lui (p. 9-37).
Capitolul al doilea, intitulat “Pagini de istorie referitoare la Colecția de Carte în perioada 1886-1918” (p. 39-287), se concentrează pe creșterea sau îmbogățirea fondului bibliografic de carte, care s-a datorat în principal donațiilor atât din partea unor persoane particulare, precum: scriitori, oameni de știință, ierarhi ai Bisericii, diplomați, jurişti, cât şi din partea unor instituții de cultură şi știință, din țară şi din străinătate.
De asemenea, Biblioteca şi-a completat fondul de carte prin schimburile internaționale şi prin achiziții, precum şi prin Legea depozitului legal promulgată în 1885.
Reținem în special aportul considerabil pe care l-au adus acestui fond de carte Bibliotecile lăsate moștenire de Episcopul Dionisie Romano al Buzăului (1806-1873), de Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului (1832-1892), de Episcopul Ghenadie Enăceanu al Râmnicului (†1898), de Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei (1818-1902), de Mitropolitul Partenie Clinceni al Moldovei şi Sucevei (†1908), dar şi de alți ierarhi şi preoți ortodocşi.
Prima parte se continuă cu alte patru capitole, în care autorii surprind aspecte centrale privind activitatea de organizare a colecțiilor de periodice şi foi volante apărute în perioada 1886-1918 (p. 289-492), activitatea bibliografică a Bibliotecii Academiei în aceeași perioadă (p. 493-617), dar şi activitatea financiar-contabilă a Bibliotecii (p. 645-703), ce oferă, printre altele, o perspectivă inedită privind transformările din societatea românească a acelor timpuri.
Volumul nu se încheie înainte de a repera câteva dintre personalitățile marcante ale științei şi culturii românești care au pășit pragul sălilor de lectură ale Bibliotecii Academiei de-a lungul anilor.
A doua parte este consacrată în întregime colecțiilor de manuscrise, documente istorice – carte rară, înfățișând fotocopii ale unora dintre cele mai vechi şi mai importante documente ce alcătuiesc tezaurul spiritual şi cultural al neamului românesc.
Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, Ministerul Cultelor şi Instrucțiunii Publice inițiază strângerea cărților vechi şi a manuscriselor de la vechile așezăminte mănăstirești pentru a le încredința Academiei spre păstrare, organizare şi punere în valoare.
În acest fel, în Biblioteca Academiei ajung numeroase manuscrise de la Mănăstirile Durău, Văratec, Ţigăneşti, Dobrovăţ, Câmpulung Muscel, Vorona-Botoșani, Slatina şi de la diverse alte lăcașuri de cult.
În ceea ce priveşte partea a treia a lucrării de față, aceasta reliefează succesiv bogata activitate a Cabinetului de stampe (p. 4-107), a Fondului de Fotografii (p. 108-303), a Cabinetului de Hărţi (p. 304-425), a Cabinetului de Muzică (p. 426-463) şi a Cabinetului Numismatic (p. 465-631) ale Bibliotecii Academiei, textele fiind însoțite de imagini prețioase de arhivă.
Realizarea acestui proiect editorial privind Istoria Bibliotecii Academiei Române reprezintă o necesitate care reflectă în cuvinte şi imagini istoria culturii, științei şi spiritualității poporului român.
Felicităm pe Domnul prof. ing. Nicolae Noica, Directorul General al Bibliotecii Academiei Române, pentru această inițiativă, precum şi pe toți membrii comisiei de elaborare a acestor trei părţi ale volumului II.
Ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvinteze şi să ajute cu harul Său pe toți cei care au lucrat şi lucrează în această instituție emblematică a culturii, ştiinţei şi civilizaţiei românești.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române