Patriarhul Daniel: Trei învățături despre starea sufletului după moarte din pilda săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat, duminică, trei învățături despre starea sufletului după moarte din Pilda săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv.

„Această Evanghelie ne arată trei mari învățături și anume: ne arată că sufletul nemuritor al omului, după despărțirea sa de trup, ajunge fie în bucuria drepților, fie în întristarea păcătoșilor nepocăiți – adică, fie în starea fericită din rai, fie în starea tristă și chinuitoare din iad”.

Al doilea punct prezentat de Părintele Patriarh Daniel face referire la activitatea sufletului care s-a despărțit de trupul omului: „Are conștiința luminată și poate comunica spiritual cu alte suflete”.

„În al treilea rând învățăm că sufletele oamenilor după despărțirea lor de trupuri sunt conștiente de starea proprie în care se află și de deosebirea care există între rai și iad, între comuniune fericită și singurătate nefericită sau chinuitoare”.

Săracul Lazăr și bogatul nemilostiv

Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr reprezintă două persoane diferite, două stări sociale diferite și două stări spirituale diferite.

Mântuitorul Iisus Hristos îi spune numele săracului – anume Lazăr, care înseamnă, în limba ebraică cel ajutat – iar numele bogatului nu este pronunțat de Mântuitorul.

„Fericitul Augustin interpretează această diferență zicând că Lazăr este pomenit pe nume fiindcă numele lui este înscris în ceruri, iar bogatul nu este pomenit pe nume fiindcă nu este înscris în ceruri în Cartea Mântuirii”.

Bogatul își trăia viața bucurându-se de averile lui și petrecând, pe când Lazăr era plin de bube și flămând, trăind printre câini.

„Câinii din jurul săracului Lazăr deveniseră mai omenoși decât bogatul nemilostiv, care îl considera pe Lazăr ca fiind mai degrabă un viețuitor între animale decât un om. Vedem două stiluri de viață umană diferite. O viață trăită în lux, în ospețe și veselie, iar altă viață trăită în sărăcie, în suferință și singurătate”.

Starea sufletului după moarte

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că starea sufletelor celor doi s-a schimbat radical după moarte.

„Săracul Lazăr, cel care a trăit în suferință, sărăcie și singurătate, fiind desconsiderat de oameni, se află acum în Sânul lui Avraam – adică în comuniunea și bucuria drepților. Bogatul nemilostiv, cel care pe pământ a trăit numai în plăceri materiale, în lux și în confort de haine frumoase și mâncăruri gustoase, acum se chinuiește în văpaia sau suferința iadului”.

Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr nu au fost judecați în primul rând după faptele lor, ci după starea duhovnicească a vieții lor.

„Bogatul nemilostiv a trăit o viață plină de egoism și nepăsare, insensibilitate. El nici nu mulțumea lui Dumnezeu, care i-a dat bogăție, sănătate și viață fără tulburare, nici nu avea milă de cei sărați. Prin urmare, nerecunoștința față de Dumnezeu și nemilostivirea față de săraci l-au coborât pe bogatul nemilostiv în iadul izolării, pentru că el devenise deja inuman sau subuman”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

„Putem înțelege mai bine că bogatul nemilostiv a fost osândit nu atât pentru faptele lui rele, cât pentru binele pe care putea să le facă, dar nu le-a făcut. Și pentru că au confundat libertatea cu lenevia și cu insensibilitatea sau cu nepăsarea spirituală față de săraci”.

Patriarhul României a arătat că săracul Lazăr a ajuns în rai nu pentru că ar fi avut multe fapte bune, ci pentru starea îmbunătățită a sufletului său.

„Binele pe care l-a săvârșit săracul Lazăr constă în curățirea, luminarea și îmbogățirea sufletului său, prin virtutea răbdării, fără răzvrătire și fără osândire a aproapelui, a bogatului nemilostiv, prin tăcerea sa smerită și pașnică”.