Patriarhul privind la Sf. Gheorghe ca „icoană a credinţei, curajului şi bărbăţiei”: Ne învaţă să iubim Biserica nu doar în vremuri bune

A fost zi de hram vineri, 23 aprilie 2021, la Reședința Patriarhală. Ocrotitorul Paraclisului istoric „Sf. M. Mc. Gheorghe” a fost serbat liturgic, în prezența Patriarhului Daniel.

La finalul slujbei oficiate de Arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, PF Daniel a prezentat viața și suferințele prin care a trecut Sfântul Gheorghe pe care l-a descris drept „o icoană a credinței puternice, a curajului, a bărbăției și a luptei de păstrare a credinței”.

Părintele Patriarh a spus că Sfântul Gheorghe, ofițer superior în garda împăratului Dioclețian, era la o întrunire în care se făceau planuri de persecutare a creștinilor când a mărturisit înaintea împăratului și a celor prezenți că este creștin și că nu poate sluji în armată decât ca ostaș al lui Hristos.

Foarte mirat, surprins de curajul și de îndrăzneala ofițerului său, împăratul a încercat să-l abată de la credința sa promițându-i funcții, averi, onoruri. Dar Sfântul Gheorghe a rămas neînduplecat, ferm în credința sa în Iisus Hristos, a adăugat Preafericirea Sa descriind prin ce a trecut mai departe marele mucenic:

„Atunci împăratul a poruncit să fie arestat și supus multor torturi. A fost bătut cu vine de bou, încălțat cu încălțăminte care avea cuie și atunci când mergea îi intrau cuiele în talpă, a fost aruncat într-o groapă cu var, i s-a pus o piatră mare pe piept”.

„A trecut prin multe suferințe și din toate a ieșit biruitor prin harul și ajutorul lui Hristos. Soldații care îl torturau au văzut că în el este o putere deosebită care îl ajută să treacă prin toate chinurile și unii dintre ei au devenit creștini. La fel și împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian”, a adăugat Patriarhul.

În cele din urmă, în data de 23 aprilie 303, împăratul a poruncit ca Gheorghe să fie decapitat împreună cu împărăteasa și  cu cei care au crezut în Hristos.

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este un sfânt ocrotitor, ajutător al celor care luptă, dar și al săracilor și al bolnavilor. El este, totodată, și un om al suferințelor, care îi ajută pe cei care suferă”.

„El ne învață să iubim Biserica lui Hristos și să mărturisim credința nu doar în vremuri bune, ci și în vremuri de încercare, de prigoană și suferință”, a spus la finalul predicii Patriarhul Daniel.

Un sfânt foarte popular

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit icoană a credinței puternice, a curajului, a bărbăției, a luptei pentru a păstra credința în Iisus Hristos. El este ocrotitorul celor care sunt luptători duhovnicește, dar și al soldaților creștini. De aceea, a devenit foarte popular atât în rândul conducătorilor militari, cât și în evlavia poporului”, a subliniat Părintele Patriarh vineri, 23 aprilie.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat în predica sa dovezi ale cinstirii uriașe de care se bucură Sfântul Gheorghe în lumea creștină și mai ales în România.

  • 12 state (sau regiuni) îl au ca ocrotitor: Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia și Serbia.
  • 1 milion de români și românce îi poartă numele sau derivate.
  • Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare purta icoana Sf. Gheorghe pe drapelul de luptă.
  • Ștampila sau sigiliul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei poartă chipul Sf. Gheorghe.
  • Sf. Gheorghe este astăzi ocrotitorul trupelor sau armatei terestre a României.
  • Orașe românești care îi poartă numele: Sfântul Gheorghe, Sângeorz și Giurgiu.
  • Al treilea braț al Dunării se numește Sfântul Gheorghe.
  • Este ocrotitor spiritual a numeroase biserici, între care Mănăstirea Voroneț și Paraclisul istoric din Reședința Patriarhală.

Paraclisul Reședinței Patriarhale

A fost construit deodată cu Catedrala Patriarhală, între anii 1656 și 1658, de către Constantin Șerban Basarab, Domnitorul Țării Românești. În timp, a primit 4 hramuri.

Avea inițial hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Domnitorul Gheorghe Duca a dus la bun sfârșit lucrările și de aceea hramul principal este „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință”. Pictura paraclisului s‑a făcut în anul 1723, în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat și al Mitropolitului Daniil al Țării Românești, care i‑a oferit al treilea hram, „Sfântul Proroc Daniel”.

Mai târziu, Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale a primit și hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, deoarece, a explicat Patriarhul Daniel, „aici, la Reședința Patriarhală, s‑a transferat Mănăstirea «Sfânta Cuvioasă Parascheva» de la Schitul Maicilor”.

Vezi mai multe despre istoricul acestui paraclis în Ziarul Lumina, într-un articol semnat de Arhim. Paisie Teodorescu.

În Reședința Patriarhală se mai află un paraclis închinat Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei celei Mari.

Foto credit: Ziarul Lumina

Sursa: Basilica.ro