Patriarhul vorbește despre milostenia spirituală: Să îndemnăm la mărturisirea păcatelor

„Este o faptă de milostenie când invităm, îndemnăm, dar nu forțăm pe cineva să vină să se spovedească, să-și mărturisească păcatele și să primească iertare de la Dumnezeu și vindecare prin iubirea milostivă a lui Hristos”, a spus Patriarhul Daniel în predica duminicală.

Preafericirea Sa a explicat, în contextul evangheliei vindecării slăbănogului, faptul că atunci când aducem o persoană la Biserică, în casa lui Hristos, îndeplinim o faptă bună, pentru că îi facilităm aceluia vindecarea duhovnicească.

„Este o fapte bună, o faptă de ajutorare, de ridicare, de înnobilare a celui care este umilit de suferință și păcat. Prin iertarea de păcate, prin vindecarea sufletului și a trupului, omul recâștigă demnitatea de fiu al lui Dumnezeu după har”, a spus Patriarhul Daniel făcând referire la vindecarea slăbănogului din evanghelie.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat patru învățături principale pe care le putem învăța din textul evangheliei:

• Deși nu întotdeauna, uneori boala este o consecință a păcatului;
• Pentru iertarea unui păcătos și pentru vindecarea unui bolnav contează foarte mult credința celor milostivi care îl aduc pe omul bolnav la Hristos;
• Mântuitorul Iisus Hristos este duhovnicul și doctorul desăvârșit;
• Suntem îndemnați la fapte bune și, mai ales, să îi ajutăm pe oameni să primească iertare de păcate și vindecare de boli pentru a se bucura de mântuirea care vine de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Hristos – doctor și duhovnic desăvârșit

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a făcut referire la vindecarea paraliticului adus de cei patru prieteni și a precizat că acest episod biblic ni-L prezintă pe Hristos ca „duhovnic și doctor desăvârșit”, „care vindecă mai întâi sufletul de boala păcatului și apoi trupul de paralizie”.

„Domnul Iisus Hristos înțelege că între boala acestui om și păcatele săvârșite de el este o legătură. Însă El nu spune ce păcate a săvârșit acest om, când, cum și în ce împrejurări. El nu divulgă viața secretă, tainică a omului bolnav, pentru că nu dorește să-i diminueze demnitatea în fața comunității, ci apreciază faptul că acest om păcătos și bolnav este adus la El spre vindecare. Iisus nu judecă pe nimeni înainte de a-l ajuta, mai ales când omul se pocăiește și vine la Hristos ca să primească iertare și vindecare”.

Deodată cu iertarea păcatelor, a spus Patriarhul, „Hristos dăruiește omului libertatea de a se mișca, libertatea de a fi reintegrat în comunitate, libertatea de a fi om printre oameni”.

„Fiule, iertate îți sunt păcatele

Preafericirea Sa a semnalat un alt aspect important, și anume că Hristos îl numește pe cel vindecat cu apelativul de fiu, iar acest lucru s-a întâmplat destul de rar. În mod asemănător I s-a adresat femeii cu scurgere de sânge și credință puternică.

„Când Iisus folosește cuvântul fiu sau fiică înseamnă că a citit tainic în sufletul celui bolnav și a mărturisit public că omul respectiv are credință, și anume credința că numai Iisus îl poate vindeca”.

Patriarhul a explicat că Hristos l-a numit fiu pe slăbănogul vindecat, deoarece acela a venit cu credință și smerenie să primească vindecare.

„Această demnitate de a-l numi fiu pe acest om păcătos smerit prin suferință multă este un dar de la Dumnezeu prin care se vede iubirea milostivă a Tatălui Ceresc lucrătoare în Mântuitorul Iisus Hristos”.

Prietenii slăbănogului, Biserica slujitoare

Patriarhul Daniel a subliniat că cei patru prieteni care l-au adus pe slăbănog înaintea lui Hristos pentru a fi vindecat reprezintă „Biserica slujitoare și rugătoare”.

„Ei pot fi astăzi înțeleși ca toți cei care au grijă de bolnavi la casele lor sau în spitale: membri ai familiei, vecini, prieteni, cunoscuți, medici, asistenți medicali, precum și toți cei care ajută pe cel bolnav să vină la Hristos, adică duhovnicii care spovedesc”.

Sfântul Grigorie Palama: om al rugăciunii

Patriarhul României a vorbit și despre Sfântul Grigorie Palama, în cinstea căruia este închinată duminica a doua din Postul Mare. L-a numit „un om al rugăciunii, un om al nevoințelor”, cu o „cultură teologică foarte bogată și foarte temeinică”.

„El i-a apărat pe călugării isihaști care aveau experiența rugăciunii neîncetate și care au fost învredniciți prin harul lui Dumnezeu să vadă încă din viața aceasta pământească slava Împărăției cerurilor, adică lumina necreată neapusă pe care au văzut-o Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Tabor, când Iisus S-a schimbat la Față, cu câteva zile înainte de răstignirea Sa”, a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat de ce duminica a doua din Postul Mare este dedicată Sfântului Grigorie Palama. „Pentru a sublinia că dreapta credință, prăznuită în prima duminică din Postul Mare, deschide cerurile”, a spus Preafericirea Sa.

În ceea ce privește dreapta credință, Patriarhul a subliniat că aceasta nu este una teoretică „ci este o relație cu Dumnezeu Cel viu, Cel plin de iubire și plin de slavă, Cel smerit și slăvit, Cel care ne pregătește loc în Împărăția cerurilor”.

„Schimbarea la Față a Domnului a avut loc cu puțin timp înainte de răstignirea Sa pe Cruce. Acum însă, Duminica a doua din Postul Mare, a Sfântului Grigorie Palama, care este teologul luminii Schimbării la Față a Domnului, are loc cu o săptămână înainte de Duminica Sfintei Cruci. Astfel, ni se arată că Mântuitorul Iisus Hristos, când S-a schimbat la Față, a vrut să arate Ucenicilor că atunci când Îl vor vedea pe Cruce desfigurat de suferință, să se întărească în credință, pentru că El este Domnul slavei Cel transfigurat întru slavă pe Muntele Taborului.”

Foto credit: Oana Nichifor/Ziarul Lumina

Sursa: Basilica.ro