Remediul duhovnicesc în vreme de încercare: Doamne, scapă-mă! Doamne, ajută-mă!

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat în Duminica a 9-a după Rusalii, care face referire la Umblarea pe mare – Potolirea furtunii, învățătura centrală a evangheliei duminicale care este remediul duhovnicesc în vreme de încercare.

„Mântuitorul îi învață pe ucenici și pe toți cei care cred în El că atunci când se află în încercare trebuie să aibă o credință puternică, să păstreze legătura cu Hristos prin rugăciune constantă, strigând Doamne, scapă-mă! sau Doamne, ajută-mă!; Doamne, miluiește-mă! sau Doamne, mântuiește-mă!”.

Patriarhul a explicat cum poate fi fructificată vremea de încercare sau de furtună care apare în viața fiecăruia.

„Vremea de încercare este vremea de chemare la a intensifica legătura noastră cu Dumnezeu prin pocăință și prin rugăciune, prin viețuire după voia lui Hristos și prin fapte bune”.

Lecție duhovnicească

În predica rostită în Paraclisul Reședinței Patriarhale, Patriarhul României a mai subliniat că ucenicii Domnului, oricât de profesioniști erau ca pescari, „fără ajutorul lui Dumnezeu nu ar fi putut scăpa de valurile învolburate ale mării”.

Conform Preafericirii Sale, minunea consemnată în evanghelia de astăzi a avut un scop pedagogic bine definit.

„Este vorba despre o lecție de creștere duhovnicească a ucenicilor în relația cu Hristos”, a spus Patriarhul explicând că procesul de creștere duhovnicească are loc nu numai prin lucruri minunate și învățături frumoase, ci și „prin încercările vieții” care îi maturizează pe oameni. „Îi fac să fie mai responsabili și mai luptători”.

„Mântuitorul Iisus Hristos a dorit să le arate ucenicilor că în viață trebuie să și lupte, nu să primească totul de-a gata în mod minunat cum au primit mulțimile pâinea și peștii înmulțiți fără niciun efort”.

„Adesea, trebuie ca și ucenicii să se ostenească, să lupte cu încercările, cu greutățile, cu valurile vieții pentru a înțelege și mai bine nevoia de ajutor din partea lui Dumnezeu”, a afirmat Patriarhul României.

Simbolismul corabiei

Apoi, Patriarhul a prezentat simbolismul corabiei semnalată în textul biblic duminical.

„Această corabie învolburată în interpretarea Sfinților Părinți reprezintă Biserica aflată în situații dificile în istorie: în timpul persecuțiilor, în furtuna ereziilor”.

„Corabia învolburată reprezintă însă și sufletul creștinului aflat în luptă duhovnicească cu patimile egoiste, cu încercările vieții”.

Biserica ne învață că Cel Dintâi Care ne poate ajuta este Dumnezeu, a precizat Părintele Patriarh. „Oricât de profesioniști ar fi slujitorii Bisericii, fără ajutorul lui Hristos nu se potolesc furtunile”.

Despre singurătate, rugăciune și recunoștință

Tot în omilia de duminică, Patriarhul a ținut să precizeze motivele pentru care Domnul Hristos S-a suit în munte ca să Se roage deosebi – fapt menționat la începutul evangheliei de azi – după minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor și ce putem învăța din comportamentul Acestuia.

„Iisus se retrage în singurătate ca să nu fie lăudat de oameni pentru minunea săvârșită și pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu Tatăl pentru această mare minune”.

„Prin aceasta, învățăm că după fiecare realizare deosebită trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu, să Îi aducem recunoștință pentru ajutorul primit”.

„Mântuitorul Iisus Hristos ne învață că omul care se roagă, chiar dacă se află în singurătate, în munte, El nu este însingurat, ci este împreună cu Dumnezeu și cu sfinții Lui. Iar omul care nu se mai roagă la Dumnezeu, chiar dacă se află în mijlocul mulțimii de oameni, este un om însingurat”.

„Mântuitorul ne arată că trebuie ca noi să ne rugăm adesea pentru a nu merge în mulțime cu sufletul gol, ci cu sufletul plin de iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Prin aceasta, Mântuitorul ne arată că rugăciunea este starea firească a omului în fața lui Dumnezeu”, a specificat Preafericirea Sa.

Sursa: Basilica.ro