Satul românesc exprimă bucuria Crăciunului prin colinde

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la concertul tradițional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Romane, Palatul Patriarhiei, marți, 17 decembrie 2019:

Ediția prezentă a concertului tradițional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Române are loc în Anul Omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești.

Anul acesta comemorăm, de asemenea, 30 de ani de la căderea regimului comunist, ca urmare a Revoluției române din decembrie 1989, prin care poporul român a dobândit libertatea de credință și de neam, precum și posibilitatea de a reafirma valorile noastre creștine, culturale și identitare. În decembrie 1989, în preajma Crăciunului, Hristos Domnul văzând suferința și oprimarea poporului român sub dictatura comunistă a făcut tainic pași repezi către el și i-a adus de Crăciun darul libertății.

La 30 de ani de la căderea regimului comunist, Biserica noastră a consacrat anul 2019 omagierii satului românesc, atât de oprimat timp de peste patru decenii prin colectivizarea forțată a satelor românești, iar mai apoi prin încercarea de „sistematizare a satelor”, adică de comasare a multor sate, lovind astfel în tradițiile culturale și spirituale ale satului românesc, în general, și mai ales în tradițiile legate de marile sărbători creștine tradiționale.  De pildă, în a doua jumătate a veacului al XX-lea, conducerea comunistă din România a încercat să elimine din tradiția și din conștiința românilor colindele de Crăciun, deoarece aveau un conținut religios. Cu toate acestea, poporul român a reușit să-și păstreze credința strămoșească și datinile sale, mai ales la sat.

Se știe că strămoșii noștri romani sau latini aveau o sărbătoare a kalendelor/calendelor (a primei zile a fiecărei luni), numită Festum kalendarum. În această zi se plăteau datoriile, adică se ofereau și se primeau bani. Astfel, calendele romane au transmis ideea de a dărui cu bucurie.

Totuși, colindele creștine românești sunt mai mult decât calendele romane, deoarece ele exprimă un conținut nou, și anume credința românilor creștini în Nașterea Fiului veșnic al lui Dumnezeu ca om din Fecioara Maria, pentru a dărui oamenilor viața veșnică. Colindele românești au fost create de popor ca urmare a ascultării Evangheliei și a cântărilor liturgice din biserică. Ele exprimă într-o formă poetică simplă, populară, lumina și bucuria sărbătorii Nașterii lui Iisus Hristos, fiind specifice mai ales în perioada Crăciunului.

Colinda sau colindul de Crăciun este sfânt și bun deoarece el reprezintă glasul sfânt Evangheliei lui Hristos și al Bisericii Sale, interpretat în formă poetică populară de colindători de toate vârstele, pe ulițele satului sau pe străzile orașului, precum și în casele creștinilor, din generație în generație. Colinda de Crăciun este cântare sfântă, pentru că sfântă este taina minunată pe care o vestește, și anume taina mântuirii lumii prin Iisus Hristos, Care „ieri și azi și în veci, este același” (Evrei 13, 8).

Ascultând colindele – spune Mihail Vulpescu în lucrarea sa Cântecul popular românesc – „simți fiorul de sfințenie care vine de undeva de departe prin veacuri și trece din casă în casă și din suflet în suflet.”

Colindele se cântă în cor sau în grup, adică în stare de comuniune, deoarece  ele reprezintă credința și bucuria Bisericii lui Hristos, aceasta fiind adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. Însă colindele se cântă în cor nu numai împreună cu oamenii din vremea noastră, ci și împreună cu strămoșii noștri, arătând astfel că ele sunt deodată eveniment contemporan și tradiție străbună și neîntreruptă. „Azi cu strămoșii cânt în cor/Colindul sfânt și bun/Tot Moș era și-n vremea lor/Bătrânul Moș Crăciun.”

La români, colindele se cântă în toate regiunile țării, din Maramureș până în Dobrogea, din Banat până în Moldova și Bucovina, la sate și la orașe deopotrivă.

Colindele pe care le ascultăm în această perioadă a postului Nașterii Domnului sunt, de cele mai multe ori, cântate de cete de copii, întrucât ei reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Nașterea Pruncului Hristos în peștera smerită a Betleemului : „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”(Luca 2, 14)

Prin urmare, trebuie să cultivăm permanent străvechea și frumoasa tradiție românească a colindatului, prin care devenim și noi apostoli sau vestitori ai Nașterii Pruncului Iisus, pentru a spori bucuria în familie, în Biserică și în societate. Mai ales astăzi, când lumea secularizată devine tot mai individualistă, însingurată și depresivă, credința în iubirea milostivă și smerită a Domnului Iisus Hristos ne cheamă să aducem pace, bucurie și speranță în sufletele și în casele oamenilor.

În încheiere, îi felicităm pe toți participanții la concertul tradițional de colinde al Patriarhiei Române, „Răsăritul cel de Sus”, felicităm Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române, organizatorul evenimentului, și vă dorim tuturor Sărbători fericite cu sănătate și bucurie sfântă, adresându-vă totodată salutul tradițional: La mulți ani!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Foto credit: Basilica.ro

Sursa: Basilica.ro