Un nou „izvor de bucurie și binecuvântare” a fost sfințit la Mănăstirea Izbuc

Cuvântul Chiriarhului | Sâmbătă, 19 septembrie 2020

Patriarhul Daniel: Un nou „izvor de bucurie şi binecuvântare” a fost sfințit la Mănăstirea Izbuc

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit sâmbătă, 19 septembrie 2020, biserica nouă a Mănăstirii Izbuc din județul Bihor, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic și Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina. Cu acest prilej, Părintele Patriarh a vorbit despre „izvorul de de bucurie și binecuvântare” pe care îl reprezintă această mănăstire.

Evenimentul face parte dintr-o serie de manifestări aniversare la împlinirea a 340 de ani de la prima atestare documentară a Episcopiei Oradiei, 325 de ani de la menționarea ei și a ierarhului său în Diploma Împăratului austriac Leopold I și 100 de ani de la reînființarea eparhiei după Marea Unire. Duminică, Patriarhul Daniel va târnosi Catedrala Ortodoxă din Oradea.

Textul integral al cuvântului Părintelui Patriarh la sfințirea bisericii noi a Mănăstirii Izbuc:

Un nou „izvor de bucurie și binecuvântare” a fost sfințit la Mănăstirea Izbuc

Sfânta Mănăstire Izbuc, străveche vatră de viețuire monahală din Bihor, aniversează anul acesta 92 de ani de când a fost reîntemeiată, în anul 1928, prin grija episcopului ctitor al reactivatei Episcopii Ortodoxe Române a Oradiei, Roman Ciorogariu (†1936).

Totodată, anul acesta se împlinesc 10 ani de la sfințirea locului și așezarea pietrei de temelie a noii biserici a Mănăstirii Izbuc, prin grija Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, primind hramurile: „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic” și „Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”.

Construirea și sfințirea bisericii mari a Mănăstirii Izbuc reprezintă o dovadă a credinței vii și jertfelnice a unei comunități monahale evlavioase și harnice, precum și un eveniment mare, sfânt și binecuvântat nu numai pentru ținutul Bihorului, ci pentru întreaga Ortodoxie românească.

Această mănăstire, care a cunoscut în ultimii ani o înnoire spirituală deosebită și o dezvoltare edilitară amplă, a reînviat cu mult elan, precum o descrie și numele pe care îl poartă: „Izbuc”, izvor ce izbucnește, sau țâșnește, prin puterea duhovnicească a acestui loc sfințit de nevoințele sihaștrilor care se retrăgeau aici pentru mai multă liniște, rugăciune și nevoință.

De-a lungul istoriei, Mănăstirea Izbuc a împărtășit nevoile și suferințele îndurate de românii ortodocși din aceste ținuturi: cotropiri otomane, prigoane, închiderea sau alungarea monahilor, prozelitismul agresiv eterodox și apoi tăvălugul comunist ateu. În pofida tuturor acestor multe suferințe, este demn de admirat modul în care oamenii acestor locuri au rămas statornici în credința ortodoxă și au continuat pelerinajele la vechea vatră monahală de la Izbuc, folosind memoria duhovnicească a acestui loc binecuvântat ca pe o chemare la înviere după răstignire și la biruință după multă suferință.

Prin voia și lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, odată cu reînființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, în anul 1920, prin Decretul semnat de primul Rege al României Mari, Ferdinand I, s-au ivit zorii renașterii monahale ortodoxe și în vechea vatră de sihăstrie a Izbucului. Astfel, prin stăruința Episcopului Roman Ciorogariu, la 13 iunie 1928, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a hotărât reîntemeierea Mănăstirii Izbuc.

Însă, din cauza situației economice dificile din țară și a lipsei fondurilor, lucrările propriu-zise au început abia la sfârșitul lunii aprilie 1929. Pentru a obține banii necesari începerii construcției, Episcopul Roman Ciorogariu a trimis, în 23 septembrie 1928, clerului și credincioșilor din Eparhia Oradiei o frumoasă scrisoare pastorală prin care le cerea sprijinul necesar: „De când Dumnezeu ne-a învrednicit să păstorim această eparhie ne-am străduit s-o înzestrăm cu așezăminte duhovnicești ca să-și poată împlini înalta misiune duhovnicească. De astă dată și întâia dată vin să vă cer fărămituri din prisosințele voastre pentru un loc de închinare a sufletelor ce-și caută mântuire. Acolo, în acei munți sfinți ai Bihariei, este un izvor minunat unde, după tradiție și chiar după numele satului de lângă izvor, „Călugări”, odinioară a fost o mănăstire (…). Eu am semănat sămânța între poporul meu; voi scumpii mei coliturghisitori, o udați, iar Tu, Doamne, fă-o să crească…”[1]. Scrisoarea pastorală a avut un puternic ecou în rândurile credincioșilor, arătând atașamentul puternic al acestora față de inițiativa chiriarhului. Donațiile, deși modeste, cumulate cu subvențiile oficiale au permis demararea lucrărilor la biserică și la chilii[2], încât în ziua de 15 august 1932, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, a fost sfințită prima biserică de la Mănăstirea Izbuc.

A urmat perioada grea din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar apoi regimul comunist ateu, când mănăstirea a fost jefuită sistematic. Totuși, în pofida decretului 410 din 1959, prin care au fost desființate mai multe așezăminte monahale în întreaga țară, Mănăstirea Izbuc a reușit să fie salvată, funcționând în continuare, însă cu o obște foarte mică, aici viețuind în refugiu unii călugări de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, din Episcopia Aradului.

După întronizarea Preasfințitului Părinte Sofronie în scaunul de Episcop al Oradiei, în anul 2007, Mănăstirea Izbuc a cunoscut o nouă dezvoltare. Prin grija și osteneala Preacuviosului Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Episcopia Oradiei și starețul Mănăstirii Izbuc, viața monahală a renăscut, iar vechile construcții au fost restaurate și înfrumusețate.

Timp de zece ani (2010-2020), cu multă jertfă și osteneală, sub coordonarea părintelui stareț Mihail a fost construită și desăvârșită biserica mare de zid, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic” și „Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”.

Numită și „Catedrala Munților Codru Moma”, noua biserică a Mănăstirii Izbuc are 5 turle acoperite cu tablă de cupru, cu 5 cruci aurite, după modelul turlelor bisericii de la Mănăstirea Cozia și după modelul crucilor de la biserica Mănăstirii Snagov, de lângă București. În exterior, biserica a fost placată cu piatră românească, iar în interior, pavimentul a fost realizat din marmură de Kavala, Grecia.

Arhitectura noii biserici a Mănăstirii Izbuc ne oferă un spațiu liturgic, cu planul în formă de cruce, având brațul principal mai lung decât celelalte și prefigurând astfel pelerinajul credincioșilor către Împărăția lui Dumnezeu, simbolizată de iconostas. Iconostasul noii biserici a Mănăstirii Izbuc a fost realizat din marmură, la Tesalonic, iar icoanele în tehnica mozaic.

Ca imagine a Bisericii lui Hristos din Împărăția Cerurilor, veșmântul pictural al noii biserici a Mănăstirii Izbuc, realizat în tehnica frescă de echipa coordonată de pictorul bisericesc Alexandru Nicolau din București, arată că Hristos Se află, în același timp, în slava din Împărăția Cerurilor, împreună cu sfinții, dar și întru smerenie, pe pământ, împreună cu oamenii credincioși care se roagă Lui în Biserică. Astfel, iconografia ortodoxă confirmă credința ortodoxă, Liturghia ortodoxă și imnografia ortodoxă din cărțile de cult. În acest sens, icoana ortodoxă este o mărturisire de credință vizuală, după cum Crezul este o mărturisire de credință verbală. Conținutul Crezului și conținutul icoanei trebuie să fie identice, întrucât reprezintă adevărul tainei Întrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, Care, S-a făcut Om pentru a mântui pe om de păcat și de moarte și de a-i dărui viața veșnică. Așadar, scopul principal al iconografiei ortodoxe este de a mărturisi vizual credința ortodoxă, și anume că Iisus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, Care S-a făcut Om pentru sfințirea oamenilor în comuniune cu Preasfânta Treime. În al doilea rând, icoana are și un rol liturgic, fiind o chemare permanentă a omului la rugăciune, deoarece numai prin rugăciune omul credincios primește harul curățirii de păcate, al sfințirii și al îndumnezeirii. Icoana nu ține atât de mult de domeniul estetic, deși nu-l exclude, cât de experiența harului în Biserică, a simțirii prezenței iubirii lui Hristos și a sfinților Lui. Cel de-al treilea țel al iconografiei ortodoxe este unul profetic, și anume de a îndrepta pe om spre Împărăția Cerurilor. Mai precis, iconografia ortodoxă este vedere duhovnicească a Împărăției Cerurilor, pe care credincioșii o pregustă, în arvună, prin Sfintele Taine și mai ales prin Sfânta Euharistie, care este oferită credincioșilor prin ușile împărătești ale Sfântului Altar.

Noua biserică a Mănăstirii Izbuc a fost înzestrată cu obiecte de cult realizate la Atelierele Patriarhiei Române: chivot, evanghelie, sfinte vase, cruci de binecuvântare, sfeșnice, cădelnițe, candele, vas de agheasmă și alte obiecte folosite la sfintele slujbe, deoarece, alături de icoane, veșmintele bisericești și obiectele de cult trebuie să exprime, într-un mod artistic eclesial consacrat, conținutul teologic al credinței creștine ortodoxe universale.

Cu prilejul sfințirii noii biserici a Mănăstirii Izbuc, dorim să exprimăm, împreună cu Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, aprecierea și prețuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a desfășurat aici cu multă osteneală, evlavie și iubire jertfelnică.

Felicităm în primul rând pe părintele stareț, Arhimandritul Mihail Tărău, și îi conferim, ca semn al prețuirii și binecuvântării noastre, CRUCEA PATRIARHALĂ pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române.

Totodată, felicităm întreaga comunitate monahală a Mănăstirii Izbuc, luminată de evlavie și hărnicie, pe toți ctitorii și binefăcătorii acestui sfânt lăcaș din țară și străinătate, precum și pe toți ierarhii, clericii și credincioșii prezenți la acest eveniment sfânt și solemn de spiritualitate creștină și demnitate românească.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale și tuturor sfinților, să ocrotească această mănăstire și să dăruiască pace și bucurie, sănătate și mântuire tuturor închinătorilor și binefăcătorilor ei, spre slava lui Dumnezeu și binele poporului român.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române