„Un tată credincios și harnic” – PF Daniel despre tatăl Arhim. Dionisie Constantin, înmormântat la Botoșani

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj de condoleanțe la slujba de înmormântare a domnului Iordache Constantin, tatăl părintelui Arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal coordonator al Atelierelor Patriarhiei Române.

Înmormântarea a avut loc luni, 05 aprilie 2021, în satul Șendreni, comuna Frumușica, județul Botoșani. Slujba a fost oficiată de PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Mesajul integral:

Domnul Iordache Constantin (1952-2021). Un tată credincios și harnic

„Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine,
chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25)

Am primit cu profundă durere în suflet vestea trecerii din această viață a domnului Iordache Constantin, tatăl părintelui Arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal, coordonatorul Atelierelor Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

Domnul Iordache Constantin s-a născut în 16 decembrie 1952 și a trecut la viața veșnică vineri, 2 aprilie 2021, fiind internat la Spitalul Municipal din Botoșani, în urma complicațiilor cauzate de infecția cu virusul SARS-CoV-2.

Moartea fizică a omului nu înseamnă nicidecum „trecerea în neființă” sau pieire a persoanei, deoarece sufletul omului este nemuritor (cf. Ecclesiasticul 12, 7). Domnul Iisus Hristos, Cel ce „stăpânește și peste morți și peste vii“ (Romani 14, 9) spune că „cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“ (Ioan 11, 25), chiar dacă va muri cu trupul, credinciosul va trăi cu sufletul.

Adică, moartea fizică nu poate despărți sufletul omului credincios de Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat din morți. De aceea, Biserica și familia celor decedați se roagă pentru odihna sufletelor celor adormiți în Domnul, cu nădejdea învierii de obște și a vieții veșnice.

Moartea este puntea universală de trecere spre o altă existență, spre existența veșnică”, ne spune părintele Dumitru Stăniloae[1]. De aceea, în timpul vieții pământești, creștinul se pregătește „prin întărirea în comuniunea cu Hristos, pentru ca moartea sa să fie trecerea lui la plenitudinea comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii”[2].

De asemenea, trupul creștinului decedat nu se arde, ci se înhumează, adică se așază în sicriu, iar sicriul se depune în mormânt cu fața spre răsărit, așteptând venirea în slavă a lui Hristos, Răsăritul Cel de Sus, deodată cu învierea morților și Judecata de Apoi. Iar după Judecata de Apoi, drepții vor moșteni Împărăția veșnică a iubirii lui Dumnezeu, pregătită pentru oamenii care au crezut în Iisus Hristos, L-au iubit și au împlinit poruncile Lui în viața lor.

Întrucât Domnul Iisus Hristos, Cel înviat din morți, a biruit păcatul și moartea, dăruind oamenilor viață veșnică, Biserica lui Hristos se roagă Lui, Celui ce a călcat moartea și pe diavolul l-a surpat, să odihnească sufletul celui adormit în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul!

Având mare dragoste față de Biserică, robul lui Dumnezeu Iordache Constantin a fost un om credincios, care a păstrat și a transmis celor trei copii ai săi, Dumitru, Ionuț și Petronela, tezaurul cel de mare preț al dreptei credințe, bucurându-se mult că cel mai mare dintre fiii săi, Dumitru, a devenit monahul Dionisie și apoi slujitor al Bisericii Ortodoxe Române.

Din pridvorul casei părintești din Șendrenii Botoșanilor, cu inima de tată iubitor, l-a însoțit mereu cu rugăciunea pe fiul lui, monahul și apoi arhimandritul Dionisie, în drumurile sale la școlile teologice și la slujirile bisericești. Iar Părintele Arhimandrit Dionisie, cu toată grija și activitățile dedicate Bisericii, a purtat în suflet imaginea tatălui său și exemplul lui grăitor de credință și hărnicie.

Indiferent de vârstă, când cineva se desparte de părinții săi după trup, simte o mare durere în suflet și este cuprins de întristare.

Dumnezeu Preamilostivul a rânduit, însă, ca întristarea noastră să se transforme în alinare, prin rugăciunile din slujba înmormântării și prin credința neclintită în Învierea cea de obște. Astfel, Biserica însoțește cu rugăciune și speranță pe cei care au trecut la viața veșnică.

În aceste clipe de întristare, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții și Domnul vieții, să dăruiască mângâiere familiei îndoliate și să așeze sufletul robului Său Iordache împreună cu drepții, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru familia îndurerată,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

[1] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p. 224.

[2]Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, p. 230.

Foto credit: Gabriel Drumea

Sursa: Basilica.ro