Patriarhul Daniel le-a explicat noilor duhovnici că misiunea lor este vindecarea sufletelor oamenilor

„Scopul duhovniciei este vindecarea, îndreptarea omului, nu pedepsirea, ci ridicarea lui”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Patriarhul României a oficiat joi, la Paraclisul istoric „Sfântul Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, slujba de hirotesie în duhovnic pentru zece clerici din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Preafericirea Sa a explicat că slujirea duhovnicului nu este una juridică, ci una vindecătoare și mântuitoare.

„Preotul duhovnic trebuie să fie ca un medic, nu ca un judecător, care doar judecă, iartă sau condamnă, ci să fie ca un medic care știe să vindece o rană, folosind și medicamente mai tari sau uneori mai dureroase, dar și altele mai ușoare, adică folosind și după nevoie o anumită milostivire față de cel care se pocăiește”.

Taina înnoirii vieții creștine

Părintele Patriarh Daniel a evidențiat importanța relației vii dintre duhovnic și credincioși: „Trebuie să găsească și preotul timp ca să-l asculte pe penitent, cel care se pocăiește”.

„Important este să îl și asculte cineva, să vadă că e un părinte duhovnicesc, că e cineva care suferă împreună cu el, că nu îl lasă singur, că se află în rugăciunile duhovnicului”.

„Trebuie să simtă bucurie credinciosul pentru rugăciunile de dezlegare, dar și pentru sfatul bun și să aibă convingerea că e în folosul lui Spovedania, pentru Împărtășanie, dar și pentru creșterea duhovnicească”, a mai adăugat Patriarhul României.

Taina Pocăinței nu poate fi redusă la un act formal, ci presupune o transformare profundă a vieții: „O vindecare de patimi egoiste sau narcisiste și de schimbare a modului de a gândi, de a vorbi, de a vețui și de a făptui”.

Părintele Patriarh Daniel a încheiat subliniind că Taina Spovedaniei este o lucrare de comuniune și de înnoire a vieții, în care cel ce se pocăiește „trebuie să simtă iubirea Tatălui, care se bucură când un om păcătos vine la Dumnezeu, lumina Evangheliei lui Hristos, prin sfatul care i se dă, și căldura prezenței Duhului Sfânt în inimă”.