Arhim. Zaharia Zaharou, la București: Măreția omului se descoperă în rugăciunea sfinților pentru întreaga lume

„Măreția omului se descoperă în rugăciunea sfinților pentru întreaga lume. Sfinții fac ca cerul și pământul să ia aminte la ei atunci când se înfățișează înaintea Ziditorului lor, mijlocind pentru întregul Adam, pentru tot neamul omenesc, de la începutul și până la sfârșitul veacurilor”, a spus Arhimandritul Zaharia Zaharou marți la București.

Părintele Zaharia Zaharou este duhovnic al Mănăstirii „Sfântului Ioan Botezătorul” de la Essex, Marea Britanie.

Arhimandritul s-a aflat în București pentru a participa la conferința „Măreția Omului” organizată de ASCOR București la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”.

„Dumnezeu îi recunoaște pe acești oameni ca fiind casnicii Lui, icoane vii ale Unuia Născut, Fiului Său, și îi adumbrește cu prezența Sa de viață dătătoare. Atunci, omul își împlinește menirea, cinstește chipul lui Dumnezeu sădit într‑însul și pășește pe calea asemănării cu El”, a adăugat arhim. Zaharia.

Omul, templu al lui Dumnezeu

Părintele arhimandrit a subliniat că una dintre imaginile folosite de Sfânta Scriptură pentru a descrie menirea omului pe pământ este aceea de templu al lui Dumnezeu.

„Pentru o osteneală timp de 40 de ani, împăratul Solomon a zidit un templu măreț și l‑a adus ca ofrandă lui Dumnezeu. A stat în mijlocul poporului său și a ridicat mâinile către cer și cu duh înălțător I‑a adus Domnului rugăciuni și cereri. Rugăciunea lui a îmbrățișat întregul Israel și toată istoria lui. A adus înaintea lui Dumnezeu nevoile, întristările, credința și cererile poporului său”.

„În Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel folosește adesea această imagine a templului pentru a arăta care este menirea omului și pentru a propovădui că omul este cu adevărat măreț atunci când se zidește pe sine ca lăcaș al Dumnezeului Celui Viu”, a explicat arhimandritul Zaharia Zaharou.

Părintele a spus că odată cu păcatul primordial, omul a rupt legătura cu Dumnezeu, ajungând să fie doar „trup, pulbere și cenușă. S‑a acoperit cu îmbrăcăminte de piele și s‑a făcut purtător al unui duh mort”.

„Viața lui pământească nu făcea altceva decât să se prelungească sub stăpânirea morții. Cu alte cuvinte, trăia o stare potrivnică menirii sale dintru început. Dar noi avem un Dumnezeu care a iubit făptura Sa până întru sfârșit. Avem un Dumnezeu care nu s‑a depărtat, toate făcându‑le, până ce ne‑a suit la cer și ne‑a dăruit Împărăția Sa ce va să fie”.

Arhimandritul Zaharia Zaharou a susținut recent conferințe duhovnicești și în alte orașe din țara noastră.