5 cuvinte mereu actuale ale Patriarhului Daniel despre Unirea Principatelor Române

1. Exprimată în secolul al XV-lea de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare și Sfânt, care spunea Occidentului că Moldova este „o altă Valahie”, adică o altă Țară Românească, sau în anii 1600-1601 de domnitorul muntean Mihai Viteazul, prin unirea vremelnică a Munteniei, Transilvaniei și Moldovei într-un singur stat, conștiința națională a fost cultivată prin credință și cultură de Biserică, mai ales prin cărțile de cult în limba română tipărite în Moldova, Țara Românească și Transilvania și răspândite în toate provinciile românești.
2. Pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinței și culturii, loc al binecuvântărilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfășurat în urmă cu 158 de ani ceasurile Unirii, binecuvântate și susținute de rugăciunea Bisericii, momente pe care noi le rememorăm cu respect și recunoștință.
3. Multe dintre reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza care priveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme, iar unele măsuri luate de el au creat neînțelegeri și nemulțumiri. Având un accentuat spirit reformator, Alexandru Ioan Cuza a dorit să facă unele înnoiri, dar, după propria-i afirmație, el „n-a voit să facă rău Bisericii strămoșești, decât numai bine”.
4. Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925.
5. Unirea Principatelor Române, începută la Iași în data de 5 ianuarie 1859 și desăvârșită la București în data de 24 ianuarie 1859, nu este „Unirea Mică”, cum zic unii, ci „Unirea de bază”, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit ROMÂNIA.

Sursa: www.basilica.ro