Această mare binecuvântare de a purta pe braţe pe Pruncul Iisus în Templu este o prefigurare a Tainei Bisericii

Credincioşii ortodocşi sărbătoresc astăzi, 2 februarie 2014, Întâmpinarea Domnului. Praznicul rememorează aducerea Pruncului Iisus la 40 de zile de la naştere în Templul din Ierusalim, aşa cum prevedea tradiţia iudaică. Semnificaţia sărbătorii a fost explicată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel după Sfânta Liturghie de la Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.

Dreptul Simeon ne arată deodată că aşteptarea este roditoare şi făgăduinţa lui Dumnezeu se împlineşte 

Patriarhul României a subliniat în cuvântul Său faptul că Templul din Ierusalim ca prezenţă intensă localizată a dumnezeirii în lume Îl preînchipuia sau prefigura pe Hristos: „Sărbătoarea Întâmpinării este o sărbătoare în care se vede cum aşteptarea lui Mesia, lui Hristos de-a lungul veacurilor ca o făgăduinţă făcută lui Dumnezeu se împlineşte. Şi această împlinire este mărturisită ca împlinire de către Dreptul Simeon. Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al II-lea, verstele 22 la 40 ne arată cum la vârsta de 40 de zile Pruncul Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim potrivit tradiţiei iudaice şi anume, primul născut, parte bărbătească trebuie prezentat la Templu şi trebuie închinat Domnului aducând ca jertfă de mulţumire o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Toată perioada Vechiului Testament până la venirea Mântuitorului era o perioadă de aşteptare, dar nu o aşteptare pasivă, ci o aşteptare activă prin post, prin rugăciune, prin răbdarea tuturor greutăţilor vieţii şi a prigonirilor popoarelor străine păstrând dreapta credinţă în Dumnezeu cel Unic, Făcătorul cerului şi al pământului. Deci, poporul întreg aştepta venirea lui Mesia, dar mai ales drepţii poporului care îşi împlineau voia lui Dumnezeu în viaţa lor. Dreptul Simeon ne arată deodată că aşteptarea este roditoare şi făgăduinţa lui Dumnezeu se împlineşte. În momentul în care ceea ce a văzut duhovniceşte, şi anume, venirea lui Mesia pe temeiul profeţiilor oamenilor inspiraţi de Duhul Sfânt ai Vechiului Testament, acum el atinge cu braţele sale ceea ce a văzut duhovniceşte, deci în Duhul Sfânt înainte, atinge acum cu braţele sale şi vede cu ochii săi trupeşti pe Dumnezeu întrupat. Această mare binecuvântare de a se întâlni cu Dumnezeu Copilul, Pruncul şi a-L purta pe braţe în Templu are o semnificaţie deosebită. A venit la Templu, a fost adus în Templu şi purtat pe braţele lui Simeon cel ce este Templu, nefăcut de mână omenească şi anume, Hristos. Pentru că Templul din Ierusalim ca prezenţă intensă localizată a dumnezeirii în lume Îl preînchipuia sau prefigura pe Hristos despre care Sfântul Apostol Pavel spune că în El ‘locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii’.

Această prezenţă a lui Dumnezeu din locul locuinţei Sale din Cer pe pământ este taina Templului şi apoi în mod desăvârşit Taina Bisericii

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai explicat că Dreptul Simeon împreună cu Proorociţa Ana reprezintă întreg poporul drept credincios în aşteptare, în rugăciune: „Această mare binecuvântare de a purta pe braţe pe Pruncul Iisus, Mesia în Templu este o prefigurare a Tainei Bisericii pentru că Biserica a fost preînchipuită, prefigurată de Templul din Ierusalim. De aceea, la sfinţirea unei biserici ortodoxe se citeşte rugăciunea regelui Solomon pe care a citit-o atunci când a fost târnosit sau sfinţit Templul din Ierusalim. Şi anume, cererea ‘ca ochii Tăi să fie deschişi ziua şi noaptea, urechile Tale să asculte pe cei ce vor chema numele Tău’. Această prezenţă a lui Dumnezeu din locul locuinţei Sale din Cer pe pământ este taina Templului şi apoi în mod desăvârşit Taina Bisericii. Dreptul Simeon împreună cu Proorociţa Ana reprezintă întreg poporul drept credincios în aşteptare, în rugăciune, în post şi în acelaşi timp poporul care vede cum se împlineşte făgăduinţa în Dumnezeu sau simte prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lui şi aduce mulţumire şi slavă această rugăciune de mulţumire. Acum slobozeşte… este o rugăciune inclusă în slujba Vecerniei pentru că Vecernia în ansamblul ei în cultul ortodox închipuie sau reprezintă toată perioada de aşteptare a venirii lui Mesia. Ea este o perioadă de aşteptare întru nădejde şi de întărire în credinţă. Iar faptul că aceeaşi rugăciune a Dreptului Simeon se află la sfârşitul rugăciunilor de mulţumire dup Sfânta Împărtăşanie arată că şi noi suntem purtători de Dumnezeu atunci când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului”.

Răspunsul vine când Dumnezeu doreşte şi în forma în care doreşte El

Totodată, Patriarhul României a mai arătat: „Biserica cinsteşte în mod deosebit pe Dreptul Simeon, pe Proorociţa Ana prin faptul că a doua zi după Praznicul Întâmpinării Domnului sunt pomeniţi amândoi şi sunt numiţi ‘de Dumnezeu primitori’. Deci, Dreptul Simeon este de Dumnezeu primitor, este cel care a purtat pe braţele sale pe Dumnezeul Omul, pe Dumnezeu Copilul, Pruncul Iisus. Dreptul Simeon este şi un mare dascăl împreună cu Proorociţa Ana pentru viaţa creştină şi anume, rugăciunea constant întru răbdare şi speranţă nu rămâne fără răspuns. Foarte adesea noi dorim răspunsul imediat, când vrem noi, dar răspunsul vine când Dumnezeu doreşte şi în forma în care doreşte El. Deci, învăţăm de la Dreptul Simeon şi de la Proorociţa Ana evlavia, rugăciunea, postul răbdarea şi speranţa. În acest an al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii, în anul 2014, această sărbătoare are o semnificaţie deosebită pentru noi şi anume, trebuie să aşteptăm în mod activ prin rugăciune, prin fapte bune, prin întărirea în evlavie pe Hristos Domnul să locuiască în sufletele noastre, să-şi facă sălaş în viaţa noastră. El spune: ‘Iată, Eu stau la uşă şi bat. De aude cineva glasul meu şi deschide eu voi intra la El împreună cu Tatăl Meu şi vom cina la El’, adică vom deveni împreună locuitori, împreună vieţuitori. Această taină a lui Hristos în noi este taina creştinismului, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel când zice ‘taina credinţei este Hristos cel prezent în voi, cel din voi’. Vedem în dreptul Simeon prototipul drepţilor care au împlinit voia lui Dumnezeu şi nu se tem de moarte, ci o consideră ca o trecere la viaţa şi odihna veşnică în iubirea şi lumina lui Dumnezeu. Această atitudine a Dreptului Simeon faţă de sfârşitul omului este una foarte asemănătoare cu toţi sfinţii creştini de mai târziu şi nu numai cu sfinţii monahi din pustie sau din mănăstiri, ci şi cu sfinţii simpli, oameni credincioşi de la ţară care spre sfârşitul vieţii ca şi Dreptul Simeon intensifică rugăciunea lor, spovedania, împărtăşirea mai deasă, se împacă cu toată lumea, îşi pregătesc toate hainele pentru înmormântare şi în acelaşi duh de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru viaţă zic şi ei ‘Acum slobozeşte pe robul tău stăpâne după cuvântul tău în pace’. Deci, această pregătire duhovnicească pentru o întâlnire definitivă şi deplină cu Dumnezeu este sensul creştin, sensul biblic al morţii ca paşte, ca trecere la viaţa veşnică”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat Distincţia onorifică Crucea patriarhală Preacuviosului Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti. Actul de cinstire a fost citit de către Arhim. Veniamin Goreanu, Consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Sursa: www.basilica.ro