Apostolul Toma devine un mărturisitor nu numai al Învierii lui Hristos, ci şi al Dumnezeirii Lui

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit pe 14 aprilie 2013 în Paraclisul Sf. M. Mc. Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală, a explicat semnificaţiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a II-a după Paşti de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XX-lea, versetele de la 19 la 31, în care este prezentată arătarea Mântuitorului Iisus Hristos cel înviat din morţi Sfântului Apostol Toma.

„Vedem că Sfântul Toma nu doar a mărturisit că Hristos a înviat din morţi El Cel răstignit, ci a mărturisit Răstignirea Lui care pentru un evreu era un lucru neobişnuit. A văzut trup omenesc şi a mărturisit pe Dumnezeu, izvorul vieţii. A văzut trup limitat şi a mărturisit pe Dumnezeu cel necuprins. A văzut trupul Celui răstignit şi a mărturisit pe Dumnezeu Omul, pe Iisus Hristos Cel înviat din morţi. Din om cu o credinţă şovăitoare, nedeplină, amestecată cu îndoială, Apostolul Toma devine un mărturisitor nu numai al Învierii lui Hristos, ci şi al Dumnezeirii Lui”, a explicat Preafericirea Sa.

Credinţa este o comuniune vie a omului cu Dumnezeu

Patriarhul României a evidenţiat şi faptul că rodul credinţei este dobândirea vieţii veşnice: „Evanghelia de astăzi se termină cu aceste cuvinte Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. Prin aceasta vedem că rostul scrierii Evangheliei este întărirea credinţei şi cultivarea credinţei, iar rodul credinţei este dobândirea vieţii veşnice. Cu alte cuvinte, când mărturisim credinţa noastră că Iisus Hristos Cel răstignit este Iisus Hristos Cel înviat şi Iisus Hristos Cel înviat este Iisus Hristos Cel răstignit şi mărturisim că El este Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor noi ne aflăm pe drumul sau pe calea dobândirii vieţii veşnice. Credinţa nu este doar o simplă convingere intelectuală sau un simplu fenomen cultural, ci credinţa este o relaţie sau o legătură vie, o comuniune vie a omului cu Dumnezeu şi această legătură vie a omului cu Dumnezeu îl ajută pe om să vadă cele nevăzute. Să vadă pe Dumnezeu Cel nevăzut, Făcătorul Cerului şi al pământului prezent în creaţia Sa şi să vadă în Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu pentru oameni. Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea trupească. Fericiţi cei care n-au văzut, dar au crezut înseamnă fericiţi sunt cei care au darul credinţei ca vedere duhovnicească a lui Dumnezeu cel nevăzut cu ochii trupeşti. Dumnezeu este nevăzut pentru că este necuprins. El este netrecător, nelimitat şi nematerialnic”.

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a III-a după Paşti sau a Mironosiţelor.


Sursa: www.basilica.ro