La Catedrala Patriarhală din Bucureşti a fost oficiată miercuri, 5 martie 2014, a treia parte din Slujba Canonului cel Mare, în cadrul Slujbei Pavecerniţei cele Mari. În a treia zi a Postului Mare Slujba Canonului Sf. Andrei Criteanul a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în prezenţa a sute de credincioşi.
Să te pocăiești înseamnă să renunți la păcat și să nu îl repeți a evidenţiat în cuvântul său Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul. Mai înseamnă să te unești cu Hristos, iar pentru aceasta sunt necesare lacrimile de pocăință la care face referire Canonul Sfântului Andrei Criteanul, a adăugat Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor: „Lacrimile despre care vorbeşte şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul din seara aceasta se fac baie a botezului. Aceste lacrimi ale pocăinţei, lacrimile sufletului nostru, aceste lacrimi nevăzute, căinţa din sufletul nostru; căinţă care trebuie să semene cu căinţa pe care a avut-o regele Manase care este un alt exemplu mare de pocăinţă pe care ni-l oferă Canonul cel Mare şi aceste cuvinte care se repetă la fiecare stih al canonului Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă! trebuie să întărească sufletul nostru, trebuie să ne dea putere să recunoaştem greşelile noastre, să ne pocăim pentru ele, să le mărturisim, să ne curăţim de ele şi mai ales să ne zidim viaţa noastră prin aceste exemple de pocăinţă care pot să schimbe viaţa şi sufletul nostru.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de către Corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, dar și de grupul psaltic TRONOS al Catedralei Patriarhale.
Canonul cel Mare prezintă istoria mântuirii neamului omenesc, de la căderea în păcat a protopărinţilor, Adam şi Eva, şi până la Pătimirile şi Învierea Domnului. Sfântul Andrei Criteanul subliniază, în Canonul său, necesitatea pocăinţei, fără de care nu poate exista restaurare şi, respectiv, îndumnezeire. În acest sens, autorul a făcut o centralizare a faptelor biblice - vechi şi nou-testamentare -, toate rememorate cu profundă durere şi străpungere a inimii. Fiecare faptă la care s-a făcut părtaş omul: crearea, neascultarea şi căderea, alungarea din rai, durerea pricinuită de păcat şi aşteptarea mântuirii, precum şi răscumpărarea săvârşită de Hristos, este individualizată şi personalizată.
Sursa: www.basilica.ro
Din aceeași categorie



