Criteriul Judecăţii din urmă este iubirea milostivă

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 23 februarie 2014, în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi sau a Lăsatului sec de carne. În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Liturghie la Paraclisul Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificaţiile Pericopei Evanghelice de la Sf. Ev. Matei, capitolul XXV, versetele de la 31 la 46, citită astăzi în lăcaşurile de cult.

Oamenii vor fi judecaţi pentru neomenia lor

„Criteriul Judecăţii din urmă este iubirea milostivă. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ‘nu te judecă pentru că eşti păcătos, ci pentru că nu te-ai pocăit de păcate’. Şi judecă mai ales neomenia ta: că nu ai fost uman, că nu ai fost omenos. Nu ai folosit milostenia ca posibilitate de a şterge orice păcat. Deci, oamenii vor fi judecaţi pentru neomenia lor. Că nu au fost umani, nu au fost sensibili, nu au fost atenţi la suferinţa celor din jur. Deci, judecata aceasta nu admite neutralitatea sau indiferenţa faţă de suferinţa semenilor. Eşti milostiv, devii mântuit. Nu eşti milostiv nu te mântuieşti. De aceea, şi alţi Sfinţi Părinţi vorbind despre importanţa milosteniei făcută faţă de cei săraci zic, de pildă Sfântul Grigorie de Nyssa, că săracii sunt portarii, păzitorii porţilor Împărăţiei Cerurilor, aspri judecători pentru cei nemilostivi, aspri acuzatori pentru cei nemilostivi şi puternici apărători ai celor milostivi. Această Evanghelie a Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi ne arată că pe lângă rugăciunea smerită care am văzut-o în Duminica Vameşului şi a Fariseului, pe lângă pocăinţa sinceră din Duminica Evangheliei Fiului risipitor, este mare nevoie de milostenie, de bunătate. De milostenie spirituală sau materială şi anume, milostenia spirituală sau duhovnicească este o rugăciune pentru cel bolnav, pentru cel aflat în dificultate, un sfat bun, o prezenţă prietenoasă alături de un om singur şi bolnav, iar milostenia materială înseamnă a hrăni pe cel flămând, a îmbrăca pe cel sărac, a ajuta cu un bănuţ pentru medicamente pe cel bolnav, dar dacă nu putem arăta milostenie materială fiind noi înşine săraci trebuie să arătăm milostenie spirituală prin rugăciune pentru alţii, prin prezenţa alături de ei”, a spus Preafericirea Sa.

Evanghelia ne cheamă la iubire milostivă şi smerită

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat faptul că „Sfântul Ioan Gură de Aur arată faptul că Hristos n-a zis ‘am fost bolnav şi nu M-aţi vindecat’ sau ‘am fost în temniţă şi nu M-aţi eliberat’ pentru că nu este în puterea omului să vindece pe cel bolnav, ci a zis ‘am fost bolnav şi nu M-aţi cercetat, am fost în temniţă şi nu aţi venit la Mine’. Deci, această prezenţă milostivă alături de cel în suferinţă aduce o uşurare, o participare la purtarea crucii lui pentru că nu este lăsat singur, că la suferinţa bolii nu se mai adaugă şi suferinţa însingurării sau singurătăţii. Deci, Evanghelia ne cheamă la iubire milostivă şi smerită şi arată că în Împărăţia lui Dumnezeu, a iubirii smerite şi milostive a Preasfintei Treimi, nu pot intra cei care nu au adunat în inima lor, în sufletul lor iubire milostivă. De remarcat este faptul că Hristos Domnul vorbeşte despre două categorii de oameni. Nu zice buni şi răi, ci binecuvântaţi şi blestemaţi. Celor milostivi le spune că sunt ‘binecuvântaţii Tatălui ceresc, Tatălui celui milostiv din ceruri’, iar celor insensibili la suferinţa altora le spune cu un cuvânt aspru ‘Blestemaţilor, plecaţi de la Mine, îndepărtaţi-vă’. Şi aceasta printr-o precizare deosebită şi anume, că omul a fost de la început creat după chipul lui Dumnezeu cel milostiv şi dacă nu ajunge la asemănarea cu Dumnezeu cel milostiv, prin iubire milostivă, prin fapte bune, nu se poate uni cu Dumnezeu cel milostiv. De aceea, le spune celor milostivi ‘Binecuvântaţii Tatălui Meu, veniţi şi moşteniţi Împărăţia Cerurilor pregătită vouă de la întemeierea lumii’. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a pregătit pentru oameni nu iadul, ci Împărăţia Cerurilor. Dacă spune celor nemilostivi ‘blestemaţilor, mergeţi în focul cel veşnic’ Hristos Domnul îndată precizează în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor săi, slujitorilor săi. Cu alte cuvinte, vedem că iadul nu a fost pregătit pentru oameni, ci pentru diavoli, dar oamenii nemilostivi se aseamănă demonilor care nu au smerenie şi iubire milostivă în ei. Deci, în mod liber ei s-au hotărât să se asemene diavolilor care sunt lipsiţi de smerenie şi iubire milostivă”.

Opera de caritate a Bisericii este inspirată din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos

În privinţa deosebirii dintre oamenii milostivi şi cei nemilostivi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai spus că „Această împărţire de fapt nu este una arbitrară, ci este făcută după criteriul iubirii milostive pe care Hristos Domnul o constată ca prezentă sau absentă în sufletul celor care vin la Judecata de Apoi. Pe frontispiciul Catedralei Patriarhale din Bucureşti se află tocmai icoana Judecăţii de Apoi, însă momentul în care Hristos Domnul, Dreptul Judecător zice ‘Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia pregătită vouă de la întemeierea lumii’. Această binecuvântare a lui Hristos faţă de cei milostivi ne arată că numai cine trăieşte în lumea aceasta adunând iubire milostivă prin rugăciune la Dumnezeu şi o arată faţă de semeni înţelege că viaţa este binecuvântare de la Dumnezeu. Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi împreună cu alte texte din Sfânta Scriptură a Noului testament a contribuit mult la dezvoltarea operei filantropice sau de caritate a Bisericii. Această Evanghelie în care judecata neamurilor, a popoarelor se face după criteriul iubirii milostive a semenilor a inspirat nu numai milostenie individuală de la om la om, ci şi instituţii de caritate sau filantropice: case pentru bătrâni, cămine pentru copii, case pentru pelerini, spitale, farmacii, mai nou cabinete medicale pentru cei în suferinţă. De asemenea, o consolare şi o prezenţă a Bisericii chiar în penitenciare unde avem capele şi preoţi de caritate ca întărire spirituală şi consolare a celor care se află întemniţaţi. Deci, opera de caritate a Bisericii este inspirată din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos. Când noi ajutăm pe semenii noştri care se află în nevoi devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos, devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu. Oamenii se roagă lui Dumnezeu ca să fie ajutaţi, dar acei oameni care devin ajutor pentru semenii lor ca urmare a rugăciunilor către Dumnezeu sunt oameni receptivi la suferinţa altora şi devin mâinile prin care Dumnezeu îi ajută pe cei neajutoraţi şi prin aceasta înţelegem mai bine ce înseamnă Biserica – Trupul tainic al lui Hristos. Când devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos atunci arătăm că ne-am împărtăşit cu Hristos cel milostiv şi Sfânta Euharistie prezentă în noi lucrează iubirea milostivă care se arată în grija faţă de cei suferinzi, faţă de cei săraci. De aceasta Taina Sfântului Altar se leagă de Taina ajutorării semenilor noştri aflaţi în nevoi, în dificultate. Deci, noi ne spovedim pentru iertarea păcatelor, ne împărtăşim pentru iertarea păcatelor şi pentru viaţa de veci, dar şi pentru a primi iubire din iubirea milostivă a lui Hristos pentru a arăta semenilor din jurul nostru care au nevoie de ea, spre slava Preasfintei Treimi şi pentru a noastră mântuire. Amin !”

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză.

Sursa: www.basilica.ro