Exemplul smereniei Mântuitorului Hristos

Sfânta şi Marea Joi este ziua în care Mântuitorul Hristos s-a încins cu ştergarul, a turnat apă în spălătoare şi, îngenunchind, a spălat picioarele ucenicilor arătându-le astfel, prin propriul exemplu, adevăratul chip al smereniei.

"Sfinţita spălare a picioarelor este o parte importantă din slujirea liturgică a zilei de joi, mai precis la sfârşitul Sfintei Liturghii s-a păstrat rânduiala Mântuitorului, este a Mântuitorului Însuşi de la Cina cea de Taină.

Prin Biserica Ierusalimului a intrat în cultul Bisericii Ortodoxe şi s-a perpetuat această rânduială a ilustrării textului Evangheliei spălării picioarelor cu întocmiri liturgice ale sfinţiţilor slujitori, ale cuvioşilor părinţi, ale dascălilor pocăinţei. Este o demonstraţie a pocăinţei nu numai prin vorbe, ci şi prin gesturi reale, nu teatral, ci real", a declarat pentru TRINITAS TV ÎPS Părinte Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos.

Slujirea, după modelul secular al timpului, la evrei, implica un model de relaţie umana bazată pe condiţia de superior-inferior. Mântuitorul schimbă radical aceasta relaţie. Slujirea devine acum privilegiu, nu povară sau corvoadă, privilegiul de a te dărui altora până la jertfă. Ritualul spălării picioarelor este o invitaţie la smerenie şi un îndemn de a lua aminte la faptul că nu suntem unii mai mari decât alţii în faţa lui Dumnezeu.

Sfântul Chiril al Alexandriei susţine că spălarea a avut şi un caracter purificator. Era necesar ca Apostolii să fie curaţi spre a primi Trupul şi Sângele Mântuitorului, la Cina cea de Taină.

Prin gestul spălării picioarelor, Mântuitorul le descoperă Apostolilor smerenia dar, spun unii Părinţi ai Bisericii, prin acest act Hristos a urmărit sa trezească în Iuda pocăinţa. Semnificaţiile acestui moment sunt, însă, multiple.

Această rânduială se păstrază în unele mănăstiri şi catedrale episcopale.

Sursa: www.basilica.ro