Iertarea este începutul bun al perioadei de post

Biserica Ortodoxă se află la 2 martie 2014, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a patra din perioada Triodului, zi în care se lasă sec pentru Postul Sfintelor Paști.

La Sfânta Liturghie, Biserica a rânduit să se citească pericopa din Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele de la 14 la 21: Zis-a Domnul: dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iată tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură. Ci vă adunaţi comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

În cuvântul de învățătură rostit în paraclisul reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat simbolismul Evangheliei de astăzi.

Iertarea semenilor luminează sufletul omului pentru comuniunea cu Dumnezeu

Preafericirea Sa a evidenţiat importanţa iertării pentru începutul bun al perioadei de post şi a arătat că această Evanghelie ne învaţă că relaţia omului cu Dumnezeu depinde de relaţia lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său, întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu cel Milostiv.

„Evanghelia acestei Duminici este o lumină pentru sufletul nostru în toată perioada Postului Sfintelor Paști în care intrăm acum. Duminica aceasta are o importanță majoră deoarece îndată după ea începe o perioadă lungă de urcuș duhovnicesc spre Înviere. Iertarea semenilor luminează sufletul omului pentru comuniunea cu Dumnezeu. Evanghelia acestei zile este adâncă în înţelesurile ei, deşi cuvintele ei sunt simple şi puţine. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că iertarea este începutul bun al perioadei de post, iertăm unii altora greşelile ca şi Dumnezeu să ne ierte păcatele sau greşelile noastre, iertăm greşelile altora pentru a fi în pace şi comuniune cu toţi oameni şi pentru a ne asemăna cu Dumnezeu cel milostiv şi iertător. Prin aceasta, Evanghelia ne învaţă că relaţia omului cu Dumnezeu depinde de relaţia lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său. Întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu cel Milostiv şi îndreptat spre umanitate există o legătură sfântă între Dumnezeu şi fiecare om. Modul şi măsura în care omul arată iubire faţă de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea şi aprofundarea relaţiei lui de comuniune cu Dumnezeu, făcătorul Cerului şi al pământului şi iubitorul de oameni”, a spus Preafericirea Sa.

Iertarea greşelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism

Totodată, Patriarhul României a arătat că iertarea greşelilor aproapelui deschide sufletul spre o nouă stare de comunicare şi comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu semenii: „Nimeni nu poate intra în Post, ca luptă duhovnicească pentru curăţirea de păcate şi de luminare a sufletului, fără iertare deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia şi libertatea interioară a omului dornic de a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu. De aceea, la Vecernia din Duminica aceasta cerem tuturor să ne ierte greşelile noastre şi noi iertăm greşelile tuturor. Iertarea greşelilor aproapelui implică adesea o răstignire a propriului egoism şi deschide sufletul spre o nouă stare de comunicare şi comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu semenii”.

Postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că postul este dăruire de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă pentru darurile vieţii şi ca dorinţă de sfinţire a vieţii: „Cât priveşte Postul, Evanghelia ne arată că trebuie să postim nu în stare de tristeţe, ci de bucurie. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, spune Mântuitorul, tu când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Deci, nu postim pentru a fi văzuţi sau lăudaţi de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, astfel postul este dăruire de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă pentru darul vieţii şi ca dorinţă de sfinţire a vieţii. Postul are ca bază evlavia şi iubirea faţă de Dumnezeu. Postim pentru că îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile lui materiale pe care le consumăm. Ne încredinţăm Lui pentru că El este izvorul vieţi noaste. Viaţa omului în trup se menţine din darurile lui Dumnezeu create pentru om: aerul, apa, lumina şi roadele pământului. În timp ce viaţa sufletului se hrăneşte din iubirea milostivă şi smerită a lui Dumnezeu pe care o simte omul prin rugăciune şi prin Sfintele Taine ale Bisericii”.

Postul este şi semnul dorinţei omului credincios de a se elibera de lăcomia după bunuri materiale spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu cel veşnic

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat şi legătura ce există între rugăciune şi post arătând că dacă cineva posteşte, dar nu se roagă, acela nu adună lumină spirituală în suflet, ci rămâne doar la nivelul de exerciţiu biologic şi psihologic, motivat igienic sau estetic.

„Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie, spune Mântuitorul. Adică El vede tainic cum omul credincios care posteşte şi se roagă iubeşte mai mult pe Dumnezeu dăruitorul decât darurile Sale. Postul este aşadar o stare spirituală de jertfă, sau ofrandă a celui care posteşte, stare cultivată în mod liber şi după puterea fiecăruia. Postul este şi semnul dorinţei omului credincios de a se elibera de lăcomia după bunuri materiale, limitate şi trecătoare spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu Cel Nelimitat şi Netrecător, Izvorul Vieţii şi al bucuriei Veşnice. Cu alte cuvinte, postul susţine rugăciunea omului credincios care face din legătura sa cu Dumnezeu, centrul, lumina şi hrana sufletului său. Din acest motiv dacă cineva posteşte, dar nu se roagă, acela nu adună lumină spirituală în suflet, ci rămâne doar la nivelul de exerciţiu biologic şi psihologic, motivat igienic sau estetic. De fapt, postul nu este numai abţinere de la bucate de origine animală, ci şi înfrânare de la orice fel de lăcomie materială şi de la orice păcat sau atitudine egoistă, gând, cuvânt sau faptă lipsită de iubire de Dumnezeu şi de aproapele. Smerenia şi bucuria sunt semnele postului adevărat”, a mai spus Preafericirea Sa.

Postul trebuie să fie o lucrare interioară, sufletească de comuniune personală a omului cu Dumnezeu

Postul este o lucrare spirituală bineplăcută lui Dumnezeu când se practică din iubire pentru El, însă nu trebuie să postim ca să fim lăudaţi, sau compătimiţi şi admiraţi în acelaşi timp pentru asprimea şi lungimea postului, a mai spus Preafericirea Sa:  „Mântuitorul spune: tu când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală  ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti. A unge capul în tradiţia ebraică înseamnă a arăta că viaţa este binecuvântare şi bucurie primite de la Dumnezeu. A spăla faţa înseamnă a avea o atitudine firească, întâlnire şi comunicare cu oamenii faţă către faţă, fără a atrage atenţia lor printr-o înfăţişare posomorâtă sau întunecată. Aşadar postul trebuie să fie o lucrare interioară, intimă, sufletească de comuniune personală a omului cu Dumnezeu care  vede tainic şi tăcut sufletul şi faptele omului credincios şi jertfelnic rugător şi postitor”.

Postul adevărat are ca scop ridicare omului deasupra bunurilor materiale pentru a se uni prin rugăciune şi împărtăşire euharistică mai deasă cu Dumnezeu

În Evanghelia acestei Duminici se arată de fapt motivaţia postului, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul său, arătând că postim pentru că iubim pe Dumnezeu din Ceruri, Dăruitorul vieţii veşnice mai mult decât toate darurile materiale trecătoare: „Astfel, postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului, o trecere sau o mutaţie de la lăcomia sau iubirea pătimaşă de cele materiale, la dorirea sau iubirea de cele spirituale pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu, Cel Nematerial, Nelimitat şi Netrecător. Postul adevărat are ca scop ridicare omului deasupra bunurilor materiale sau pământeşti pentru a primi bunuri spirituale cereşti, pentru a se uni prin rugăciune şi împărtăşire euharistică mai deasă cu Dumnezeu cel din ceruri, izvorul vieţii şi al bucuriei veşnice din Împărăţia Cerurilor.

Prin post adunăm în suflet harul sau prezenţa iubitoare şi sfinţitoare a Lui Dumnezeu cel Veşnic

Câtă lumină a harului divin adună omul în suflet pe pământ, atâta comoară de lumină poartă sufletul său nemuritor dincolo de mormânt, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Postul este timpul nevoinţelor duhovniceşti pentru a spori comorile din traista sufletului. Într-un limbaj poetic şi metaforic, părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria de Neamţ, vorbind despre comorile din ceruri zicea că ele se adună în traista sufletului, întrucât în această lume omul este pelerin spre patria cerească. Dar ce adunăm de fapt în sufletul nostru nemuritor prin post, rugăciune, priveghere, nevoinţă, pocăinţă, milostenie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine? Adunăm harul sau prezenţa iubitoare şi sfinţitoare a Lui Dumnezeu cel Veşnic, adunăm lumina iubirii Lui în inima noastră. Ca atare, omul duhovnicesc, rugător şi postitor luminat de harul lui Hristos dobândeşte iubire şi gândire duhovnicească, foloseşte cuvinte duhovniceşti şi săvârşeşte fapte duhovniceşti prin care se aseamănă cu sfinţii lui Dumnezeu. Prin urmare, câtă lumină a harului divin adună omul în suflet pe pământ, atâta comoară de lumină poartă sufletul său nemuritor dincolo de mormânt, adică în lumina cea neînserată a Împărăţiei Cerurilor. Astfel sufletul omului credincios se va înălţa şi va creşte în lumina iubirii lui Dumnezeu şi a sfinţilor săi, fiind ajutat de lumina pe care o are deja în sufletul său ca pe o arvună a slavei Învierii lui Hristos, de aceea, Mântuitorul spune:  Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. Când adunăm în suflet lumină din lumina iubirii lui Dumnezeu atunci postul Sfintelor Paşti devine un urcuş spre lumina învierii, mai întâi lumina învierii sufletului din moartea păcatului şi apoi lumina slăvitului praznic al Paştilor”, a mai spus Preafericirea Sa.

„În timpul Postului Sfintelor Paşti, spune Sfântul Vasile cel mare slăbim trupeşte dar ne întărim duhovniceşte. Cu alte cuvinte reducem hrana materială, dar sporim hrana spirituală prin rugăciune, prin citire de cărţi sfinte, spovedanie şi împărtăşire mai deasă”, a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Ascultarea lui Hristos, Noul Adam, vindecă neascultarea lui Adam cel vechi

Patriarhul României a explicat de ce această Duminică se numeşte a izgonirii lui Adam din Rai şi a arătat legătura ce există între Adam cel căzut şi Noul Adam – Hristos Domnul: „Adam a fost izgonit din Rai că nu a postit. Există o adâncă legătură spirituală între postul Mântuitorului Iisus Hristos în pustie, timp de 40 de zile, pe de o parte, şi izgonirea lui Adam din rai, pe de altă parte. Postul Sfintelor Paşti se referă în acelaşi timp la greşeala lui Adam cel dintâi şi la îndreptarea ei de către Hristos Noul Adam. Nu întâmplător Duminica aceasta care precede începutul Postului Sfintelor Paşti se numeşte şi Duminica izgonirii lui Adam din Rai. De ce a fost izgonit Adam din Rai? Pentru trei mari greşeli: pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit – adică nu s-a înfrânat şi nu s-a pocăit după ce a greşit şi a dat vina pe femeia dăruită lui de Dumnezeu, iar femeia pe şarpe. De atunci şi până astăzi omul păcătos are tendinţa de a se scuza pe sine acuzând pe alţii. Din acest motiv, el nu se poate mântui fără pocăinţă, adică fără regret sau căinţă pentru păcatul săvârşit şi cerere de iertare. Ascultarea lui Hristos, Noul Adam, vindecă neascultarea lui Adam cel vechi. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că Mântuitorul Iisus Hristos a acceptat să fie răstignit în ceasul al VI-lea din zi, adică la mijlocul zilei, când şi-a întins mâinile pe cruce în semn de smerită ascultare ca să mântuiască pe Adam cel căzut care, la mijlocul zilei în mijlocul grădinii raiului şi-a întins mâinile spre pomul oprit, a săvârşit păcatul neascultării de Dumnezeu, al lăcomiei şi al nerecunoaşterii greşelii comise, iar firea lui cea întinată de păcat a fost moştenită de întreg neamul omenesc”.

Postul Sfintelor Paști este o perioadă de înnoire și îndreptare pe calea mântuirii a arătat în cuvântul de învățătură Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a îndemnat pe toți credincioșii la rugăciune și ajutorarea semenilor: „Mai ales în această perioadă a Postului Sfintelor Paşti suntem chemaţi să îndreptăm în comportamentul lui Adam cel vechi din noi nu dând vina pe alţii pentru păcatele noastre, nu acuzând şi judecând pe alţi păcătoşi, ci recunoscând şi plângând propriile noastre păcate, judecându-ne pe noi înşine în Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei pentru a primi iertarea păcatelor, iar această iertare înseamnă de fapt eliberarea de un trecut apăsător şi întunecat pentru a trăi o viaţă nou în bucuria şi lumina prezenţei lui Hristos ca arvună a Învierii spre slava lui Dumnezeu şi mântuire a noastră”.

Foto: Ziarul Lumina

Sursa: www.basilica.ro