Îngrijirea bolnavilor – slujire a lui Hristos Cel suferind în oamenii bolnavi

Cuvântul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu prilejul Simpozionului Spitale și bolnițe mănăstirești, Mănăstirea Radu-Vodă, Bucureşti, 15 martie 2012:

„Bolnav am fost şi M-aţi cercetat” (Matei 25, 36)

În acest an consacrat Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor, am binecuvântat organizarea Simpozionului Spitale şi bolniţe mănăstireşti, la București, cetatea unde odinioară existau numeroase mănăstiri, în clădirile cărora, înainte de întemeierea spitalelor, erau adăpostiţi şi îngrijiți, potrivit cuvintelor Sfintei Evanghelii, bătrâni, copii, infirmi și oameni lipsiţi de ajutor.

Astfel de așezăminte se aflau la mănăstirile Radu-Vodă, Sărindar, Sfântul Ioan cel Mare, Colţea, Sfântul Sava, Sfântul Spiridon-Vechi, Sfântul Pantelimon, Zlătari, Mărcuţa, Antim, Pasărea, Cernica, Ciorogârla şi altele.

Biserica, încă din primele veacuri ale creştinismului, a pus în practică Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru cei bolnavi, iar începând cu secolul al IV-lea s-a îngrijit de înfiinţarea multor infirmerii, farmacii şi spitale. Slujitorii Bisericii înţelegând Evanghelia milostivirii lui Hristos au îndemnat întotdeauna pe oameni, prin cuvânt şi faptă, să cerceteze pe cei bolnavi şi să-i ajute, după puterile lor.

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de-a proclama anul 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor are o deosebită importanță pastoral-misionară, întrucât arată faptul că în centrul atenţiei noastre pastorale şi misionare se află Taina Sfântului Maslu ca Taină a vindecării trupului de suferinţă şi a vindecării sufletului de boala păcatului. Prin urmare, suntem chemaţi să aprofundăm mai mult învăţătura de credinţă ortodoxă privitoare la Taina Sfântului Maslu şi să amplificăm cercetarea şi îngrijirea bolnavilor, prin iubire milostivă arătată faţă de orice semen al nostru care suferă sufleteşte şi trupeşte. Această responsabilitate ne obligă să cunoaștem îndeaproape preocuparea constantă a Bisericii față de bolnavi prin înființarea, cu mari eforturi, a bolnițelor, farmaciilor și spitalelor mănăstirești, instituții care au contribuit mult la îngrijirea şi vindecarea bolnavilor, aducându-ne aminte de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care va zice oamenilor milostivi în ziua Judecăţii universale: „Bolnav am fost și m-ați cercetat. […] Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!” (Matei 25, 36 şi 34). 

Grija permanentă față de cei aflați în grele suferințe a însemnat o mare responsabilitate a Bisericii, care a înțeles că fără fapte de milostenie, învățătura Mântuitorului Hristos despre iubirea faţă de aproapele rămâne doar o teorie frumoasă.

De aceea, şi în Biserica Ortodoxă Română din veacurile trecute au existat, în special în mănăstiri, instituții pentru îngrijirea bolnavilor. O însemnare din anul 1536, făcută pe un Minei copiat la sfârşitul veacului al XV-lea în Mănăstirea Putna, face referire la un incendiu care „mult rău a pricinuit și au ars casele domnești, trapeza, bucătăria și spitalul care erau în mănăstire”. Printre obiectele de mare valoare salvate din incendiu s-a aflat și un manuscris de tratare a bolilor scris în limba latină, dovadă că acolo nu funcționa un simplu adăpost pentru suferinzi, ci un loc de tratare a bolilor şi de îngrijire a celor bolnavi de către un personal competent.

De-a lungul secolelor, în multe mănăstiri din Moldova şi Ţara Românească au fost organizate bolniţe pentru îngrijirea celor suferinzi.

Toate mărturiile istorice referitoare la grija Bisericii faţă de omul aflat în suferinţă reprezintă pentru noi un îndemn pentru a cultiva şi astăzi lucrarea social-filantropică a Bisericii și a intensifica activitatea de asistență medicală mai ales pentru persoanele sărace din cuprinsul Patriarhiei Române. Prin acțiunile de acest fel întreprinse până acum, pe care dorim să le sporim, încercăm să continuăm tradiția multiseculară a Bisericii Ortodoxe Române, de a fi sprijin și mângâiere pentru cei bolnavi, devenind astfel mâinile iubirii milostive a lui Hristos care alină suferinţa celor bolnavi, aduc speranţă şi întăresc credinţa celor mulţi.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, să binecuvinteze lucrările acestui simpozion dedicat bolniţelor şi spitalelor mănăstireşti.

Felicităm pe organizatori şi pe toţi participanţii!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: basilica.ro