Mai mare boală este necredinţa sau orbirea spirituală decât orbirea trupească

Creștinii ortodocși s-au aflat, ieri, 25 mai 2014, în Duminica a VI-a după Paști. Potrivit rânduielii Bisericii noastre, la Sfânta Liturghie s-a citit Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul 9, versetele de la 1 la 38, fragment care prezintă vindecarea Orbului din naștere de către Mântuitorul Iisus Hristos.

În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a arătat că Evanghelia Duminicii a şasea după Paşti, numită Duminica Orbului, continuă şirul Evangheliilor din perioada de după Sfintele Paşti în care se prezintă mai multe vindecări săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos ca să înţelegem puterea Lui mântuitoare şi dătătoare de viaţă.

„Am văzut în Evangheliile din Duminicile precedente că Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat boala unui om paralizat, a vindecat afecţiunea nestatornică şi credinţa confuză a femeii samarinence şi a locuitorilor cetăţii Sihar din Samaria. Acum vedem că El dăruieşte vedere unui om nefericit care s-a născut orb”, a mai spus Preafericirea Sa.

Mai mare boală este necredinţa sau orbirea spirituală decât orbirea trupească

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat semnificațiile duhovnicești ale Pericopei Evanghelice: „Evanghelia de astăzi ne arată că orbirea sufletească este mai grea decât orbirea fizică sau trupească. Evanghelia din Duminica Orbului pune în contrast izbitor lumina pe care Mântuitorul Iisus Hristos o dăruieşte acestui orb din naştere, făcându-l să vadă şi invidia întunecată a fariseilor care nu-L iubeau pe Iisus când El îi vindeca pe cei bolnavi. Scopul Evangheliei de astăzi este acela de a arăta că uneori mai uşor cred în Hristos şi-L mărturisesc orbii din naştere, decât cei care deşi văd cu ochii trupeşti, nu cred în El. Evanghelia ne arată că mai mare boală este necredinţa sau orbirea spirituală decât orbirea trupească şi că mai uşor se vindecă cineva de orbirea trupească decât de orbirea sufletească a necredinţei. Orbul de care vorbeşte Evanghelia de astăzi nu a cerut nimănui să-l vindece. El a fost doar observat de Mântuitorul Iisus Hristos şi de către ucenicii Săi care L-au întrebat pe Iisus dacă omul acesta este orb pentru că a păcătuit el sau părinţii lui. Domnul Iisus a răspuns că nu a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să se arate în el lucrarea lui Dumnezeu”.

„Evanghelia ne spune că Iisus Hristos este lumina lumii. Cum putea păcătui cineva înainte de a se naşte? Desigur, la prima vedere, întrebarea nu avea rost. Dar Iisus a răspuns că nu a păcătuit nici cel orb, nici părinţii lui pentru a respinge credinţa falsă a unora dintre iudei, împrumutată de la păgâni şi anume că uneori sufletul care a păcătuit mult, la ieşirea lui din trup intră în alt om sau într-un copil care se naşte şi petrece încă o viaţă pe pământ în alt trup spre a se curăţi sau izbăvi de păcate prin suferinţă”, a arătat Patriarhul României.

Preafericirea Sa a evidențiat faptul că prin vindecarea acestui orb s-a arătat lucrarea lui Dumnezeu şi anume că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Făcătorul lumii: „Totodată Iisus spune că sunt oameni care suferă nu pentru păcatele lor proprii sau ale părinţilor, ci pentru ca să se arate în ei lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea de vindecare şi de schimbare, sau de înnoire a vieţii omului. Prin vindecarea acestui orb s-a arătat lucrarea lui Dumnezeu şi anume că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Făcătorul lumii, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt l-a creat pe om la începutul lumii. Şi că tot El este şi lumina lumii, adică sensul ultim al vieţii, al existenţei universului şi a umanităţii. Că El este dătătorul vederii trupeşti sau corporale şi dătătorul vederii sufleteşti sau spirituale care se numeşte credinţă. El este izvorul luminii celei văzute cu ochii trupeşti şi al luminii celei văzute numai cu ochii sufleteşti, ai credinţei. Fiul lui Dumnezeu vindecă natura umană atunci când aceasta devine infirmă. Domnul Iisus Hristos a scuipat în ţărână şi a făcut tină spre a unge cu aceasta ochii orbului. Gestul Său arată că întrucât El este şi Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu care la facerea lumii S-a aplecat şi a luat ţărână din pământ, a făcut om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă, tot El poate reface acum natura umană după ce aceasta a devenit infirmă, neputincioasă şi suferindă”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat motivele pentru care Mântuitorul Iisus Hristos a trimis orbul din naștere la scăldătoarea Siloamului: „Iisus a uns ochii orbului cu tină şi apoi l-a trimis la scăldătoarea Siloamului nu pentru că acolo era vreo apă miraculoasă. Nu, ci ca, în primul rând să constate ascultarea smerită a orbului şi credinţa lui tare. Iar acest orb s-a dovedit a fi mai ascultător şi mai credincios decât fariseii care aveau vedere fizică, însă nu duhovnicească. Orbul din naştere nu a întrebat Cine mă va duce acolo?, la scăldătoare, nici nu a întrebat De ce trebuie să merg la scăldătoarea Siloamului?. El nu a arătat nici o ezitare, ci a făcut ce i s-a cerut, adică a mers îndată acolo unde a fost trimis. Nu ştim cum a ajuns el acolo, cine l-a ajutat, părinţii lui ori vreun apropiat, sau mai degrabă a mers la scăldătoare şi a găsit-o prin însăşi puterea îndrumătoare a cuvântului Mântuitorului. Al doilea motiv pentru care Iisus l-a trimis pe cel orb la scăldătoarea Siloamului este ca să vadă cât mai multă lume că el a mers la scăldătoare pe când era orb, ochii lui, acum acoperiţi cu tină, atrăgeau şi mai mult atenţia mulţimii asupra faptului că el este un nevăzător. Însă după ce s-a spălat, împlinind cu multă smerenie şi multă credinţă ceea ce Iisus i-a poruncit, orbul din naştere s-a vindecat, a devenit văzător, iar multă lume din cei care l-au văzut înainte, l-a recunoscut. Deci, orbul a fost trimis de Hristos la scăldătoarea Siloamului care înseamnă trimis pentru a deveni apoi şi el un trimis, un misionar, mărturisitor al lui Hristos printre iudei. Vedem aici în lucrarea minunată şi pedagogia sfântă a Domnului Iisus Hristos că unii oameni infirmi sau bolnavi pot mărturisi dumnezeirea Lui, în timp ce unii oameni sănătoşi care se cred desăvârşiţi, se împotrivesc Lui şi refuză să recunoască prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în el”.

Preafericirea Sa a vorbit și despre semnificațiile spălării orbului la scăldătoarea Siloamului: „Siloamul este prefigurarea Tainei Sfântului Botez. Sfinţii Părinţi ai Bisericii au înţeles că scăldătoarea Siloamului era şi o prefigurare sau o preînchipuire a Tainei Sfântului Botez care dăruieşte lumină celor care se botează. Din acest motiv Botezul a fost numit în primele veacuri şi Sfânta Luminare, iar până astăzi în rugăciunile Bisericii ortodoxe preotul spune celui nou botezat: „Botezatu-te-ai, spălatu-te-ai, curăţitu-te-ai, luminatu-te-ai”. Prin această spălare a orbului din naştere la scăldătoarea Siloamului, orbul din naştere primeşte nu doar darul vederii materiale, ci şi darul vederii spirituale, care este credinţa în Iisus Hristos. Însă pe cât era de mare bucuria acestui orb din naştere care a fost vindecat prin iubirea milostivă a Domnului Iisus Hristos, tot atât de mare devenise invidia cărturarilor şi a fariseilor care cârteau şi defăimau pe Iisus întrucât El săvârşise această vindecare minunată în zi de sâmbătă”.

Orbul vindecat devine misionar ascultător şi credincios al lui Iisus, a arătat Patriarhul României, arătând în continuare că: „Evanghelia de astăzi ne prezintă pe larg convorbirea Domnului cu acest orb şi apoi convorbirea dintre orb şi fariseii cărturari care fiind invidioşi pe Iisus, s-au mâniat pe orbul vindecat. În cele din urmă vedem cum acest orb din naştere, vindecat de Iisus Hristos devine mărturisitor al puterii Lui vindecătoare atât de insistent încât încearcă să-i lămurească pe farisei despre puterea dumnezeiască a lui Iisus zicând că dacă Iisus nu ar fi de la Dumnezeu nu ar putea să facă minuni. Prin urmare dacă Iisus nu a fost trimis de Dumnezeu, nu ar fi putut săvârşi această minune. Văzând fariseii că orbul devine mărturisitor şi posibil ucenic al Lui, l-au certat şi l-au dat afară din sinagogă. Însă după ce a fost certat şi exclus din sinagogă de farisei, fiindcă devenise mărturisitor al puterii dumnezeieşti, vindecătoare a lui Iisus, orbul s-a întâlnit cu Omul care l-a vindecat. Acesta i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” „Dar cine este Doamne, ca să cred în El?” Şi Iisus a zis: „L-ai şi văzut şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este”. Atunci cel ce fusese orb a grăit: „Cred, Doamne”. Şi s-a închinat Lui. De la mărturisirea puterii dumnezeieşti vindecătoare a lui Iisus, omul vindecat de orbirea trupească ajunge la mărturisirea dumnezeirii lui Iisus întrucât el crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi I se închină Lui. Orbirea spirituală ca incapacitate a unor oameni de a recunoaşte în minunile lui Iisus Hristos prezenţa dumnezeirii Lui de a crede în El şi a-L mărturisi ca Mântuitor al omenirii, care vindecă natura umană de păcat, boală şi moarte se manifestă şi azi în multe forme: ateism sau ostilitate faţă de religie, nihilism sau indiferenţă faţă de valorile credinţei, secularizare sau diminuare a vieţii spirituale până la uitarea de Dumnezeu şi de Biserică. Însă adesea oamenii care au trecut prin suferinţă şi au cunoscut ajutorul lui Dumnezeu ca vindecare şi eliberare sporesc în credinţă ca vedere spirituală a prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu în viaţa omului. Desigur, este mult mai bine să ne întărim în credinţă fără suferinţă, prin rugăciune şi fapte bune ca răspuns al nostru la iubirea lui Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, Care ne dăruieşte viaţă şi sănătate, ajutor şi înţelepciune”.

„Evanghelia de astăzi ne arată cum un orb din naștere a devenit văzător și mărturisitor credincios al lui Hristos, iar unii dintre farisei care vedeau trupește au rămas în orbirea lor spirituală refuzând să creadă că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Prin urmare vedem că Dumnezeu poate face și dintr-un om infirm un dascăl, un trimis al Său în lume. Vedem cât de mare este iubirea lui Dumnezeu și cât de mare este lucrarea harului lui Dumnezeu în oameni. De aceea, împreună cu orbul vindecat din Evanghelie, mărturisim și noi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor”, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Sursa: www.basilica.ro