Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit pe 14 aprilie 2013 în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală, a explicat semnificaţiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a IV-a din Postul Mare de la Sfântul Evanghelist Marcu, capitolul al IX-lea, versetele de la 17 la 32, în care este prezentată Vindecarea fiului lunatic.
Mântuitorul Iisus Hristos săvârşeşte minuni pentru a-i conduce pe oameni pe calea unirii cu Dumnezeu
Patriarhul României a evidenţiat, printre altele, rolul rugăciunii unită cu postul: „Vedem că această lucrare duhovnicească de întărire în credinţă a tatălui care avenit la Iisus să aducă un copil bolnav şi vindecarea însăşi a copilului ca eliberare a lui de un duh necurat, mut şi surd arată milostivirea Mântuitorului Iisus Hristos şi înţelepciunea Lui. El nu doreşte să săvârşească minuni pentru a fi lăudat de oameni, ci pentru a-i conduce pe oameni pe calea credinţei, a unirii cu Dumnezeu, pe calea mântuirii. După ce însă a vindecat pe acest copil şi a dăruit tatălui copilului multă bucurie Iisus când intrat în casă a fost întrebat de ucenicii săi ‘de ce noi nu am putut să alungăm acest demon din copil’ ştiind că Mântuitorul Iisus Hristos a dat putere ucenicilor Săi să vindece bolnavii, să alunge demonii din oameni, iar Iisus le-a răspuns ‘acest neam de diavoli nu iese decât cu post şi cu rugăciune’. Prin aceasta Hristos Domnul ne arată cât de importantă este rugăciunea fierbinte unită cu postul”.
Puterea Duhului Sfânt care se află în omul rugător şi postitor alungă pe demoni
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a precizat şi faptul că alungarea demonilor nu se face prin pronunţare magică de cuvinte, ci prin invocarea prezenţei Duhului Sfânt în omul rugător şi postitor ca el să aibă de la Duhul Sfânt puterea de a alunga pe demoni: „De ce neamul de diavoli mut şi surd nu a ieşit din copilul acesta fără post şi rugăciune sau fără rugăciune şi post? Demonii sunt de multe feluri. Unii sunt mai răi şi mai mândri decât alţii, iar când demonul intră în om nu se teme de nici un cuvânt asupra lui, ci se teme numai de prezenţa Duhului Sfânt în omul care se roagă şi posteşte. Nu cuvintele omului alungă pe demoni, ci puterea Duhului Sfânt care se află în omul rugător şi postitor pentru că este smerit. Postul smereşte pe om, iar smerenia îl ajută să se roage mai mult şi mai puternic, mai fierbinte punându-şi nădejdea nu în forţele proprii, ci în prezenţa lucrătoare, vindecătoare şi sfinţitoare a Duhului Sfânt. Deci, numai Duhul Sfânt alungă duhurile rele şi necurate pentru că el este Duhul cel Bun şi Duhul cel Sfânt, cel Curat. Prezenţa Duhului Sfânt ca Duh al curăţiei, al smereniei, al iubirii fără orgoliu, această prezenţă este înfricoşătoare sau înfiorătoare pentru demoni. Cu alte cuvinte, această lucrare de alungare a demonilor nu se face prin pronunţare magică de cuvinte, ci prin invocarea prezenţei Duhului Sfânt în omul rugător şi postitor ca el să aibă de la Duhul Sfânt puterea de a alunga pe demoni. Prin aceasta ucenicii învaţă că nu e suficient să li se încredinţeze o misiune, ci această misiune trebuie cultivată şi împlinită în comuniune permanentă cu Dumnezeu. Nu putem folosi daruri ale lui Dumnezeu în uitare de Dumnezeu. Nu putem folosi daruri ale lui Dumnezeu despărţiţi de Dumnezeu. Darurile primite de la Dumnezeu se dăruiesc spre binele semenilor, dar izvorul lor este Dumnezeu dăruitorul şi de aceea cel ce cultivă darurile primite de la Dumnezeu trebuie să menţină prin rugăciune, prin postire, prin fapte bune o permanentă legătură cu Dumnezeu Dăruitorul, Izvorul tuturor darurilor. Vedem cum Mântuitorul vindecă de ucenici de nepriceperea lor duhovnicească arătându-le că trebuie nu doar să poruncească demonilor să iasă din omul posedat sau stăpânit de demoni, ci să se roage şi să postească pentru ca lucrarea aceasta sfântă să se facă prin prezenţa lucrătoare a Duhului Sfânt în ucenicii lui Hristos”.
E o datorie morală a fiecărui tată şi a fiecărei mame de a merge la Biserică pentru a se ruga lui Dumnezeu pentru vindecarea copiilor
Evanghelia de astăzi, spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ne arată că în perioada Postului, de fapt în toată viaţa, dar mai ales în această perioadă trebuie să unim rugăciunea cu postul şi cu fapta bună: „Să ne rugăm pentru noi, dar şi pentru izbăvirea de boală, de suferinţă, de toată răutatea a semenilor noştri şi mai ales să ne rugăm pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei înşişi. Vedem că acest copil demonizat nu se mai putea ruga pentru el însuşi, nu putea interveni la Iisus ca să-l vindece, dar tatăl său, care deşi la început a avut o credinţă şovăielnică, o speranţă firavă, din iubire pentru copil a îndrăznit să-L roage pe Mântuitorul Hristos să-I ceară ca să vindece pe copilul său. Evanghelia ne arată aşadar şi grija unui tată faţă de copilul bolnav arătând prin aceasta că e o datorie morală a fiecărui tată şi a fiecărei mame de a merge la Biserică pentru a se ruga lui Dumnezeu pentru vindecarea copiilor”.
‘Scara virtuţilor’ a devenit un manual al tuturor călugărilor din Răsărit şi din Apus secole de-a rândul
În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre lucrarea Sfântului Ioan Scărarul în vieţile credincioşilor: „Biserica a rânduit ca în această a patra duminică din Post să fie pomenit în mod special Sfântul Ioan Scărarul deşi el mai are o zi de pomenire şi anume, ziua de 30 martie a fiecărui an. Sfântul Ioan Scărarul se numeşte aşa pentru că a scris o ‘Scară’ foarte valoroasă numită ‘Scara virtuţilor’ sau ‘Scara paradisului’ în care sunt arătate treptele creşterii duhovniceşti. Sfântul Ioan Scărarul a trecut la Domnul în 649. A fost un sfânt care a trăit în ultima perioadă a secolului al VI-lea şi prima parte a secolului al VII-lea. Deşi era relativ tânăr el a fost un om înţelept. Cartea scrisă de el a devenit un manual al tuturor călugărilor din Răsărit şi din Apus secole de-a rândul. Sfântul Ioan Scărarul este numit în cântările Duminicii a IV-a din Post ‘Scara virtuţilor’ el însuşi, ‘lauda monahilor’, ‘luminător şi călăuzitor pe calea mântuirii’. Este un părinte duhovnicesc înţelept, învăţător al postirii, al rugăciunii, al virtuţilor, dar şi un rugător pentru noi. De aceea, în această duminică ne şi rugăm mai mult Sfântului Ioan Scărarul să ne ajute să ne eliberăm de patimi, de păcate prin pocăinţă, prin post, prin rugăciune, prin milostenie şi să cultivăm virtuţile. Cele mai mari virtuţi potrivit scrierii sale ‘Scara’ sunt smerenia şi iubirea. Şi fără smerenie nu poate exista o iubire adevărată pentru că iubirea adevărată este însăşi prezenţa lui Hristos Cel smerit în om, prezenţa Duhului Sfânt care ne uneşte cu Hristos spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin!”.
Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a V-a din Postul Mare numită şi a Cuvioasei Maria Egipteanca.
Sursa: www.basilica.ro
