Mitropoliţi Primaţi, Preşedinţi ai Senatului României

Senatul României a avut la conducerea sa încă de la înfiinţare zeci de preşedinţi. Printre aceştia s-au aflat şi doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au aflat la conducerea Camerei Senatului încă de la începuturile istoriei instituţiei şi anume, Mitropolitul Primat Nifon (care a fost primul Preşedinte al Senatului) şi Mitropolitul Primat Calinic Miclescu.

Până la venirea comunismului ierarhi din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române erau senatori de drept.

Mitropolitul Primat Nifon a fost Preşedintele Senatului, după cum informează www.amosnews.ro, în următoarele perioade: 3 decembrie 1864 – 5 decembrie 1865; 5 decembrie 1865 – 18 martie 1866; 29 noiembrie 1866 – 1 noiembrie 1867; 12 ianuarie 1868 – 2 iunie 1868; 4 martie 1871 – 16 noiembrie 1871; 16 noiembrie 1871 – 20 noiembrie 1872; 20 noiembrie 1872 – 15 noiembrie 1873; 15 noiembrie 1873 – 31 mai 1874; 20 noiembrie 1874 – 5 mai 1875.

Ierarhul s-a născut la Bucureşti în anul 1789, într-o familie de aromâni, ca fiu al blănarului Rusailă. Urmează clasele primare la Biserica Oţelari din Bucureşti, după cum aflăm din Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti. Călugărit la Cernica în 1809 şi hirotonit ierodiacon pentru Mitropolie, mai târziu ieromonah (1826), iconom la Episcopia Râmnicului (1827), arhimandrit (1836), stareţ la Cozia (1839), vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei (1841), hirotonit arhiereu cu titlul „Sevastias” (1843), locţiitor de episcop la Râmnic (1848-1850) şi, paralel, „locţiitor al scaunului mitropolitan” (august 1849 - septembrie 1850). La 14 septembrie 1850 ales Mitropolit al Ungrovlahiei (înscăunat la 8 octombrie); la 11 ianuarie 1865 i s-a acordat titlul de „mitropolit primat al României”, păstorind până la moarte. Sub păstorirea lui s-au redeschis Seminariile eparhiale (închise în timpul Revoluţiei din 1848), în 1852 a înfiinţat o tipografie a Mitropoliei, în care s-au editat aproape toate cărţile de slujbă (luată curând după aceea de stat); a refăcut cu cheltuiala sa câteva locaşuri de cult: Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetăţuia din Râmnicu Vâlcea şi a zidit din temelie Biserica din Letca Nouă (azi judeţul Giurgiu). A fost preşedintele Divanului Ad-hoc din Bucureşti (1857) şi al Adunării elective care a ales ca domn pe Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859); a fost primul preşedinte al Senatului României. În timpul păstoririi lui au avut loc cunoscutele reforme bisericeşti ale lui Alexandru Ioan Cuza, dar n-a luat atitudine faţă de ele (Secularizarea, Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliţi şi episcopi eparhioţi, Legea călugăririi); în 1872 s-a promulgat „Legea pentru alegerea de mitropoliţi şi episcopi şi pentru constituirea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”. În 1872 a înfiinţat - din banii săi - un al doilea Seminar în Bucureşti, cu 8 clase, care i-a purtat numele, până în 1948, când a fost desfiinţat; seminarul s-a întreţinut din banii lăsaţi de Mitropolit şi din veniturile moşiei Letca Nouă. A trecut la cele veşnice în Bucureşti (înmormântat la Cernica) la 5 mai 1875.

Mitropolitul Primat Calinic Miclescu a fost Preşedintele Senatului în următoarele perioade: 9 iunie – 19 noiembrie 1875; 19 noiembrie 1875 – 3 martie 1876; 19 aprilie – 15 noiembrie 1876; 15 noiembrie 1876 – 23 martie 1877; 15 aprilie – 17 noiembrie 1877; 15 aprilie – 17 noiembrie 1877; 17 noiembrie 1877 – 25 noiembrie 1878; 25 noiembrie 1878 – 25 martie 1879, după cum informează www.amosnews.ro

Mitropolitul primat Calinic Miclescu (din botez Constantin) s-a născut la data de 16 aprilie 1822, în Suceava, dintr-o veche familie boierească. La 18 iunie 1842 a fost călugărit la Huşi de către unchiul său Sofronie, viitorul mitropolit al Moldovei. La data de 23 aprilie 1843 a fost hirotonit ierodiacon, ieromonah la 31 noiembrie 1848, apoi hirotesit protosinghel şi arhimandrit la data de 2 februarie 1855. Între anii 1851 - 1958 a fost egumen la Slatina, unde a înfiinţat o şcoală în localitatea Mălini pentru copiii ţăranilor. A fost membru în Divanul Ad-hoc, locţiitor de episcop la Huşi (noiembrie 1958 - ianuarie 1861), din nou egumen la Slatina (1861 - 1863), locţiitor de mitropolit al Moldovei (din 7 mai 1863), apoi, la 31 mai 1875, este ales mitropolit primat, deţinând această demnitate până la trecerea sa la cele veşnice. La 11 aprilie 1876 este ales preşedinte al Senatului. În timpul păstoririi sale s-au deschis cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, la stăruinţele lui s-a înfiinţat Tipografia Cărţilor Bisericeşti şi a fost recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române (1885). La data de 14 august 1886 a trecut la cele veşnice, în Bucureşti, fiind înmormântat la Neamţ.