Duminica Floriilor „este ziua în care suntem chemați să începem să fim cu adevărat aproape de Iisus pe drumul acesta al Crucii, al Pătimirilor Sale”, a spus Preasfințitul Părinte Paisie...
La Catedrala Patriarhală din București pe 6 martie 2012 slujitorii catedralei au oficiat o slujbă de parastas pentru vrednicul de pomenire Patriarhul Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Române, de la a cărui trecere la cele veşnice se împlinesc 73 de ani.
Patriarhul Miron Cristea (din botez Ilie) s-a născut în data de 18 iulie 1868, în Topliţa, jud. Harghita. A făcut studii la Gimnaziul săsesc din Bistriţa (1879-1883), apoi la Liceul grăniceresc din Năsăud (1883-1887), la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (1897-1890) şi la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta (1891 -1895), unde obţine doctoratul cu o teză despre Viaţa şi opera lui Eminescu (tipărită în limba maghiară, 1895).
A fost învăţător-director la Şcoala confesională românească din Orăştie (1890 - 1891), secretar (1895-1902), apoi consilier (asesor, 1902-1909) la Arhiepiscopia Sibiului. A fost hirotonit diacon necăsătorit (30 ian. 1900), arhidiacon (8 Sept. 1901), apoi s-a călugărit la Mănăstirea Hodoş Bodrog (1902), sub numele Miron.
A fost mai apoi redactor la 'Telegraful Român' (1898-1900), preşedinte al 'despărţământului' Sibiu al Astrei (1905), preşedinte al Reuniunii Române de Muzică din Sibiu şi al altor instituţii culturale româneşti: în calitate de consilier a avut o contribuţie directă la ridicarea actualei catedrale mitropolitane şi la înfiinţarea Băncii culturale 'Lumina' din Sibiu, încă din timpul studenţiei s-a numărat printre militanţii de frunte pentru realizarea idealurilor de unitate naţională ale poporului român.
La 21 noiembrie /3 dec. 1909 a fost ales episcop al Caransebeşului (înscăunat 25 aprilie / 8 mai 1910); în această calitate, a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat în faţa încercărilor guvernului din Budapesta de a le desfiinţa.
A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi a fost membru al delegaţiei românilor transilvăneni, care a prezentat actul unirii la Bucureşti. A fost membru de onoare al Academiei Romane (1919).
La 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare a fost învestit şi înscăunat. La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Sub conducerea lui s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar, s-a organizat Biserica noastră ca Patriarhie, s-a votat Statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925; în timpul păstoririi lui, a reapărut revista 'Biserica Ortodoxă Română' (1921); a iniţiat apariţia revistei 'Apostolul', organ de publicitate al Arhiepiscopiei Bucureştilor (1924); s-a îngrijit de traducerea şi tipărirea Bibliei sinodale din 1936 , precum şi a unor ediţii din Noul Testament, a sprijinit tipărirea de cărţi teologice în cadrul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; a înfiinţat Seminarul teologic 'Miron Patriarhul' din Câmpulung (1922) pentru orfanii de război şi Academia de Muzică religioasă din Bucureşti (1927), a sprijinit o serie de tineri teologi la Studii peste hotare şi s-a ridicat actualul palat patriarhal.
A contribuit la întărirea legăturilor cu alte Biserici creştine, prin vizitele sale la Locurile Sfinte (1927), Anglia (1936), Polonia (1938) sau prin delegaţiile străine pe care le-a primit; a sprijinit participarea teologilor ortodocşi români la congrese şi întâlniri peste hotare sau convocarea unor astfel de întâlniri în ţară (Conferinţa regională a Alianţei mondiale pentru înfrăţirea popoarelor prin Biserică, la Bucureşti în 1933, fiind ales preşedinte de onoare; Conferinţa romano-anglicană de la Bucureşti din 1935 ș.a.). A publicat culegeri de folclor, o lucrare de iconografie, câteva volume de cuvântări.
Pe plan politic, a făcut parte din 'Regenţă' (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) şi a fost prim-ministru (10 februarie 1938 - 6 martie 1939). A trecut la cele veşnice pe 6 martie 1939 la Cannes-Franţa.
Mormântul Patriarhului Miron Cristea se află în dreapta pronaosului din Catedrala Patriarhală, alături de cele ale patriarhilor Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu.
Sursa: basilica.ro
Din aceeași categorie
Un fragment din moaștele Sfântului și Dreptului Lazăr a fost depus spre cinstire sâmbătă la Catedrala Patriarhală. Închinătorii care ajung în Sâmbăta Mare vor putea să cinstească memoria celui pe...
„Orice slujire, mai ales cele importante, înseamnă, de fapt, dăruire pentru alții”, a subliniat duminică Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor la Catedrala Patriarhală. Preasfinția Sa a...
Filantropia Bisericii
Carte recomandată
Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a publicat trei volume din Mineiul Sfinților Români pentru lunile septembrie–martie.Lucrările au fost alcătuite de Departamentul Carte de Cult al Editurilor Patriarhiei Române și reunesc cântările și acatistele tuturor sfinților români canonizați...
