Parteneriatul civil: un cal troian în dreptul familiei

Pentru a cuceri o cetate, cea mai simplă, dar şi cea mai eficientă strategie este să organizezi atacul simultan la toate porţile existente. În timpul atacului disperat la ora de religie, pionii umanismului secular organizau deja un asalt, la fel de nedemn, la o altă poartă importantă a cetăţii: familia. De data aceasta însă, au încercat cu calul troian: sub aparenţa seducătoare a „binelui“ pe care îl doresc persoanelor care trăiesc din varii motive în concubinaj, şi-au pro-pus să strecoare în cetate arma lor cea mai exersată, care a avut rezultate precise în asedierea multor alte cetăţi europene: parteneriatul civil, ca preambul al legalizării căsătoriei între persoanele de acelaşi sex.

Dincolo de orice metaforă, propunerea legislativă pentru reglementarea parteneriatului civil este îndreptată mascat, dar foarte precis, în acest sens, deşi motivele invocate de iniţiator ocolesc cu abilitate acest subiect. De ce? Pentru că urmează docil reţeta „surorii“ sale europene Elisabeth Guigou, cea care a iniţiat în 1998 proiectul de lege privind parteneriatul civil în Franţa şi care se jura, la acea vreme, că acest demers nu are ca scop legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. Ulterior, în 2013, când Franţa a făcut acest pas, a recunoscut că în 1998 a minţit, pentru că altfel parteneriatul civil nu ar fi fost adoptat! Acesta este motivul pentru care în această fază se insistă atât de mult pe beneficiile pe care le-ar avea heterosexualii care trăiesc în concubinaj, dar, în realitate, aceştia nu au nevoie de parteneriatul civil, atât timp cât îşi pot asigura toate drepturile civile, patrimoniale prin căsătorie.

Pe termen scurt, obiectivul pare a fi acela de a face acceptabilă în societatea românească ideea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Pe termen lung însă, obiectivele acestei legi propuse vizează alte anomalii. Poligamia este una dintre ele. Dacă în SUA şi Canada există la ora actuală grupuri de lobby ale minorităţilor sexuale care cer foar-te agresiv şi legalizarea poligamiei, în Brazilia a fost înregistrat deja, în 2012, primul parteneriat civil între trei per-soane. Apoi, dacă această formă de uniune va fi legalizată, cuplurile formate din persoane de acelaşi sex vor putea pretinde mai uşor dreptul legal de a adopta copii. În fond, este vorba despre discriminarea familiei prin clonarea acesteia într-o formă care descurajează procrearea responsabilă şi stabilitatea economică şi emoţională a copiilor.

Lista poate continua generos, însă lupta pe care o duc aceşti „bine intenţionaţi importatori de modele civilizate“ are o miză mult mai mare şi mai subtilă: desacralizarea sistematică a societăţii româneşti. Fiecare proiect de pe agenda acestor indivizi este croit în jurul acestui scop deoarecesimţul sacrului va împiedica întotdeauna concreti-zarea nefirescului. În cazul de faţă, promovarea parteneriatului civil, ca alternativă simplificată şi comodă la căsătoria civilă, urmăreşte o deconectare manipulată a tinerelor generaţii de la viaţa religioasă. Este greu de crezut că iniţiatorul acestui proiect de lege, cunoscut pentru eforturile sale de secularizare a legislaţiei, nu a avut în vedere incompatibilitatea care se creează, din punct de vedere religios, între legea parteneriatului civil şi legea fundamentală a ţării. Potrivit articolului 48 (2) din Constituţia României, „căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă“. Ca atare, din punct de vedere legal, cuplul format prin parteneriat civil se auto-exclude de la posibilitatea de a primi Sfânta Taină a Cununiei în Biserică. În lipsa căsătoriei civile, oficierea căsătoriei religioase ar fi o încălcare a Constituţiei. În logica seculariştilor, proliferarea parteneriatelor civile va reduce numărul căsătoriilor religioase. Mizează pe comoditatea tinerilor contemporani şi pe resemnarea lor în faţa acestei clauze constituţionale. Personal, cred că încă nu cunosc suficient de bine poporul pe care încearcă să-l „civilizeze“! La ora la care scriu aceste rânduri, Parlamentul încă nu a decis asupra acestui proiect de lege; însă îndrăznesc să exclam de pe acum: Iată o altă iniţiativă de legalizare a nefirescului care a sfârşit lamentabil!

Sursa: www.ziarullumina.ro