Patriarhul României la Catedrala Patriarhală

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a oficiat astăzi, 8 decembrie 2013, în Duminica a XXVII-a după Rusalii, Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală din București, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat motivul pentru care Pericopa Evanghelică care prezintă Tămăduirea femeii gârbove a fost rânduită spre a fi citită în timpul Postului Nașterii Domnului: „Această Evanghelie a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în perioada de pregătire pentru primirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care vine să Se nască tainic prin Duhul Sfânt în peştera sufletului nostru, pentru a ne atrage atenţia mai mult asupra nevoii de îndreptare, de schimbare a vieţii noastre, pentru întâlnirea faţă în faţă cu Dumnezeu”.

Binele trebuie săvârşit în orice vreme

În continuare, Patriarhul României a evidențiat înțelesurile duhovnicești ce se desprind din textul Evanghelic (n.r.: de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul 13, versetele de la 10 la 17) citit în cadrul Sfintei Liturghii: „Evanghelia ne arată că într-o zi de sâmbătă, în sinagogă, Mântuitorul Iisus Hristos a întâlnit o femeie gârbovă care era tot timpul cu faţa plecată spre pământ și nu se poate ridica nicidecum, iar această boală a ei era de 18 ani. Făcându-i-se milă de femeie, a chemat-o la El și a vindecat-o. Astfel, învăţăm că Hristos Domnul vindecă pe această femeie de gârbovenia ei nu pentru că a fost rugat de cineva, nici măcar de femeia bolnavă, ci din iubire milostivă pentru omul suferind. În al doilea rând învăţăm că Iisus a vindecat pe această femeie nu doar pentru că ea suferea de multă vreme, ci pentru că a citit în sufletul ei credinţa ei puternică, smerenia ei profundă și răbdarea ei îndelungată. Deci, Mântuitorul Hristos a descoperit în această femeie trei mari virtuţi: credință puternică, smerenie adâncă și multă răbdare. În al treilea rând, Hristos Domnul ne arată ca o pildă pentru noi, că binele trebuie săvârşit în orice vreme, chiar şi în zi de sărbătoare. În orice vreme trebuie să săvârşim binele, nu doar în anumite zile, întrucât iubirea nu este condiţionată de timp, iubirea milostivă, iubirea care ajută, care arată prin ea însăşi Bunătatea lui Dumnezeu Cel milostiv. Așadar, aceste trei mari învăţături sunt de o mare însemnătate. La cele trei virtuţi ale femeii gârbove se mai adaugă a patra virtute și anume: multa ei recunoştinţă, căci îndată ce a fost vindecată de boala ei „slăvea pe Dumnezeu”, adică aducea mulţumire lui Dumnezeu pentru binele primit în mod neaşteptat”.

Femeia gârbovă devine pentru noi un mare dascăl duhovnicesc

Această femeie gârbovă devine pentru noi un mare dascăl duhovnicesc, a spus Preafericirea Sa, arătând că: „În cei 18 ani de suferinţă, într-o răbdare fără cârtire, nu s-a supărat, nu a reproşat nici lui Dumnezeu, nici oamenilor ceva, ci îşi ducea crucea bolii ei în tăcere și în rugăciune. Femeia gârbovă din Evanghelia de astăzi are trupul aplecat spre pământ. Ea nu putea să ridice faţa ca să vadă faţă în faţă pe semeni, nu putea vedea albastrul cerului, nu putea vedea nimic din ceea ce depăşea orizontul pământului. Ea se obişnuise să privească numai pământul, gândindu-se că în el va sfârşi. Dar, multa ei răbdare, smerenia ei profundă şi credinţa ei puternică au făcut pe Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni, să o cheme la El ca să o dezlege de neputinţă și să o vindece de boală”.

Acolo unde vedem suferinţă, neputință, singurătate, sărăcie, izolare şi multă întristare trebuie să mergem din proprie inițiativă să alinăm suferinţa

Preafericitul Părinte Daniel a mai arătat că binele trebuie săvârșit din proprie inițiativă acolo unde vedem suferință, singurătate și sărăcie: „Evanghelia ne mai arată că nu trebuie să fim întotdeauna solicitaţi sau rugaţi ca să săvârşim binele, nici nu trebuie să fim aşteptaţi să săvârşim binele, ci trebuie să facem binele din proprie iniţiativă. Acolo unde vedem suferinţă, neputință, singurătate, sărăcie, izolare şi multă întristare trebuie să mergem din proprie inițiativă să alinăm suferinţa şi să ajutăm pe oameni și atunci devenim mâinile iubirii milostive ale lui Hristos Domnul. El foloseşte mâinile celor care cred şi-L iubesc pe El ca să ajute pe oamenii care se roagă Lui”

Chiar dacă nu avem sănătate trupească, mai importantă este sănătatea sufletească

„Evanghelia ne îndeamnă la îndreptare duhovnicească, chiar dacă nu avem sănătate trupească, mai importantă este sănătatea sufletească. Îndreptarea se face prin pocăinţă, prin spovedanie, prin fapta cea bună, prin înmulţirea hranei duhovniceşti, citind din Sfintele Scripturi, din scrierile Sfinţilor Părinţi și prin postire completată cu milostenie faţă de cei nevoiaşi şi săraci. Dacă nu avem bunuri materiale, oferim un cuvânt bun, o rugăciune pentru sănătatea şi mântuirea celor care au nevoie de ajutorul nostru. Evanghelia ne cheamă să ieşim din gârbovirea sufletească. În multe feluri oamenii devin legaţi de către satana printr-o neputinţă. O legătură nevăzută, dar simţită, pentru că fiecare păcat săvârşit gârboveşte sufletul, îl apleacă spre cele pământeşti și trecătoare. Fiecare îndreptare duhovnicească ridică sufletul spre cer şi primeşte din harul ceresc al lui Hristos vindecare şi bucurie. Deci este o legătură profundă între vindecare şi dezlegare de păcate. Hristos Domnul este numit Vindecător”, a mai spus Patriarhul României.

Este foarte important să fim credincioşi, să ne punem nădejdea în Dumnezeu, dar să-L lăsăm pe El să lucreze în viaţa noastră, când doreşte El şi cum doreşte El

Statornicia în credință este un aspect foarte important al legăturii omului cu Dumnezeu, a mai subliniat Preafericirea Sa: „Perioada în care ne aflăm acum, ca perioadă de pregătire pentru primirea sărbătorii Naşterii Domnului, trebuie să fie o perioadă în care învăţăm de la femeia gârbovă, statornicia în credinţă. Chiar dacă Dumnezeu nu răspunde imediat la rugăciunile noastre, noi continuăm să ne rugăm şi chiar dacă nu ne vindecă de bolile trupeşti să cerem ca să ne vindece de boala păcatului, de bolile sufleteşti. Femeia gârbovă nu se mai gândea la vindecarea trupului, dar se pregătea pentru mântuirea sufletului. Este foarte important să fim credincioşi, să ne punem nădejdea în Dumnezeu, dar să-L lăsăm pe El să lucreze în viaţa noastră, când doreşte El şi cum doreşte El. Uneori oamenii se roagă dar nu sunt ascultaţi de Dumnezeu imediat. Alteori, Hristos Domnul cheamă la El fie printr-o bucurie, fie printr-un necaz oameni care nu se aşteaptă să fie chemați de El. Au fost o mulţime de atei care trecând printr-o mulţime de necazuri în familie au revenit la credinţă şi au fost o mulţime de credincioşi care atunci când au prosperat au uitat de Dumnezeu. El lucrează în viaţa noastră într-un mod neașteptat, nu când ne aşteptăm noi, ci când consideră El că este folositor pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. De aceea, Evanghelia ne arată marea virtute a smereniei şi a răbdării în suferință. Chiar dacă boala este incurabilă, importantă este unirea omului cu Dumnezeu sau mântuirea lui”.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat îndemnul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a face „colecte de bani, alimente și haine pentru oamenii săraci, bătrâni și bolnavi. De aceea, în fiecare parohie, în timpul Postului Naşterii Domnului, se fac aceste colecte de într-ajutorare frățească. Banii şi alimentele colectate în Postul Crăciunului sunt folosite doar pentru nevoile locale ale fiecărei parohii din cuprinsul Patriarhiei Române”.

Preafericirea Sa a mai precizat că banii colectați la Catedrala Patriarhală, la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” - Nou, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, la Paraclisul din Reședința Patriarhală, în fiecare sărbătoare și duminică din Postul Crăciunului, vor fi destinate ajutorării Centrului de zi pentru copii „Sfânta Muceniţă Sofia”, Aşezământului „Justinian Patriarhul” din cartierul Pajura pentru ocrotirea persoanelor care sunt victime ale violenţei domestice, Cantinei pentru săraci „Barnabas” unde 50 de oameni săraci mănâncă zilnic, dar și Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie Taumaturgul”.

Patriarhul României a anunțat că, în Capitală, va fi inaugurat și un nou centru pentru persoane vârstnice: „În viitorul apropiat se va deschide și un cămin pentru bătrâni numit Sfântul Silvestru pe terenul Parohiei Sfântul Silvestru din Capitală unde a fost preot slujitor multă vreme Părintele Constantin Galeriu. Acel cămin pentru bătrâni construit în cooperare cu Primăria Sectorului II al Capitalei va fi un adăpost pentru bătrânii care sunt singuri și neajutorați. Există multă suferință și există multă nevoie de ajutorare”.