Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a oficiat Sfânta Liturghie, duminică, la Catedrala Patriarhală. Preasfinția Sa a vorbit despre Pilda săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv, evidențiind importanța compasiunii.
„Nu bogăția ne condamnă, ci lipsa de compasiune lipsa de bunătate sufletească, de milostenie. Nu sărăcia ne mântuiește, ci smerenia. Nu suferința aduce Raiul, ci răbdarea și credința în suferință”, a subliniat ierarhul.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a amintit că Mântuitorul însuși s-a făcut asemenea lui Lazăr: „Cum spune prorocul Isaia: sărac, disprețuit, rănit și părăsit de oameni, un Om al durerilor și obișnuit cu suferința”.
O evanghelie a contrastelor
Episcopul vicar patriarhal a evidențiat modul în care bogatul și săracul Lazăr au trăit în lumea aceasta și contrastul de după moartea fiecăruia.
„Bogatul trăia în veselie şi belșug, îmbrăcat în porfiră și în vison, ospătându-se în fiecare zi. Nimic rău în sine – nici bogăția, nici bucuria, nici frumusețea. Păcatul lui nu a fost bogăția, ci indiferența. Nu faptul că a avut mult, ci că nu a văzut pe cel care nu avea nimic”.
„La poarta casei bogatului zăcea săracul Lazăr, plin de bube și de durere, dorind să se sature cu firimiturile căzute de la masa bogatului. Era atât de slăbit şi de neajutorat încât nu se putea apăra de câinii care veneau să îi lingă rănile. Lazăr trăia alături de câini, hrănindu-se alături de aceștia, din resturile căzute de la masa celui bogat”, a subliniat Preasfinția Sa.
Evanghelia menționează despre moartea lui Lazăr că a fost ridicat de îngeri „în sânul lui Avraam”, iar despre bogat se menționează că a fost înmormântat.
„Pe pământ, atât bogatul, cât şi săracul Lazăr au mers pe căi diferite. Au făcut alegeri diferite. Au trăit în lumi diferite. Tot în lumi diferite se regăsesc şi în eternitate. Evanghelia ne spune că bogatul s-a trezit în iad, iar săracul Lazăr, în rai”, a punctat ierarhul.
Chemare la trezvie sufletească
Episcopul vicar patriarhal a spus că evanghelia de astăzi este o chemare la trezvie sufletească, nu la învinovățire, ci la iubire de aproapele.
„Evanghelia ne amintește că fiecare om de lângă noi este o poartă spre Împărăția lui Dumnezeu. Nu bogăția, nu sărăcia, ci iubirea este calea mântuirii”.
Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să nu treacă nepăsători pe lângă cei care cer milostenie, pentru că prin aceștia Dumnezeu le întinde mâna spre Împărăția Cerurilor.
„Să încercăm să descoperim, cu ochii inimii, pe acel Lazăr pe care Dumnezeu l-a așezat lângă noi. Poate nu cere pâine, ci atenție. Poate nu cere bani, ci o mână întinsă, o vorbă bună, o rugăciune”.
„Să deschidem deci poarta inimii, pentru ca într-o zi îngerii să deschidă pentru noi poarta Împărăției lui Dumnezeu, și să fim duși, asemenea lui Lazăr, în sânul lui Avraam, în iubirea, lumina și bucuria cea fără sfârșit a lui Dumnezeu”, a fost îndemnul final al Episcopului vicar patriarhal.
