Preasfințitul Părinte Paisie, Episcop vicar patriarhal, a oficiat luni Sf. Liturghie la Catedrala Patriarhală, unde a rostit o omilie despre Nașterea Maicii Domnului:
„Știm că și alte femei sterpe din Vechiul Testament s-au învrednicit să nască prunci în mod minunat. Însă toate au născut băieți, doar Ana, soția dreptului Ioachim, va naște o fată, pe care Fiul lui Dumnezeu o va alege să-I fie mamă”.
Episcopul vicar patriarhal le-a explicat credincioșilor că Nașterea Maicii Domnului, prăznuită în data de 8 septembrie, este prima mare sărbătoare a Anului Bisericesc, fiind considerată începutul praznicelor.
„Data aceasta de 8 septembrie, consemnată de tradiție ca ziua de Naștere a Fecioarei Maria, este deosebit de semnificativă pentru că în anul acela, anul 19 î. Hr, această zi corespundea cu Anul Nou din calendarul ebraic. În acea zi era sărbătoarea Roș Hașana, adică ziua în care, conform tradiției iudaice, Dumnezeu a creat lumea și ziua de naștere a lui Adam”, a transmis PS Paisie Sinaitul.
În acest context, Preasfințitul Părinte Paisie a amintit de cuvintele lui Iosif Vrienios, care arată că toate praznicele mari ale Bisericii se leagă, în ordine inversă, de Nașterea Maicii Domnului, ceea ce subliniază rolul esențial al Maicii Domnului în lucrarea mântuirii.
Cine erau părinții Maicii Domnului?
Preasfințitul Părinte Paisie a spus că Maica Domnului s-a născut în Ierusalim, aproape de Poarta Oilor, lângă scăldătoarea Vitezda, acolo unde, potrivit tradiției, a fost casa Sfinților Părinți Ioachim și Ana. Pe acel loc se află astăzi o biserică și o mănăstire închinate Sfintei Ana, ridicate de cruciați și considerate printre cele mai frumoase biserici romane păstrate până azi.
„Părinţii Fecioarei Maria, Sfinții Ioachim și Ana erau oameni cunoscuți şi cu vază, având în vedere că locuiau în această parte importantă a cetății Ierusalimului”, a precizat episcopul.
Părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, proveneau din familii de neam ales: Ioachim era din seminția lui Iuda, urmaș al regelui David, iar Ana din seminția preoțească a lui Aaron. Ioachim era bogat, cunoscut pentru generozitate, oferind daruri îndestulate Templului, însă nu aveau copii, lucru considerat rușinos în Israel, ca o neîmplinire a poruncii lui Dumnezeu.
Li s-a hărăzit un destin…
Preasfinția Sa a subliniat că, asemenea altor femei sterpe din Vechiul Testament, Sfânta Ana a primit harul nașterii prin voia lui Dumnezeu, care a ales să Se arate tocmai prin această limitare a firii omenești.
„Sterilitatea unor femei pomenite în Sf. Scriptură pare să nu aibă alt sens decât manifestarea harului lui Dumnezeu, Care poate s-o desființeze, de parcă tocmai cu acest scop a îngăduit-o El. De asemenea, putem remarca faptul că celor născuți din femei, iniţial sterpe, li s-a hărăzit un destin, un rol special, ei având de împlinit o misiune încredințată de Dumnezeu”, a transmis episcopul.
40 de zile de post și rugăciune
Preasfințitul Părinte Paisie a spus că, potrivit tradiției, dreptul Ioachim a fost mustrat în public de marele preot Ruben în timpul Sărbătorii Corturilor, pentru că nu avea copii. Deși legea nu interzicea celor fără urmași să aducă jertfă, unii preoți zeloși îi discriminau pe cei sterpi.
Tulburat profund, Ioachim s-a retras în pustie, unde a postit și s-a rugat timp de 40 de zile, cerând de la Dumnezeu un copil. În același timp, și soția sa Ana, rămasă acasă, se ruga și postea. Îngerul Domnului li s-a arătat amândurora, vestindu-le că vor avea o fiică. Ana a promis că va închina pruncul lui Dumnezeu.
„Astfel, la trei ani după nașterea copilei Maria, aşa cum au promis lui Dumnezeu, Ioachim și Ana au dus-o pe prunca Maria şi au închinat-o lui Dumnezeu la templul din Ierusalim”, a relatat Preasfinția Sa.
Numele Maicii Domnului
Potrivit episcopului, după opt zile de la naștere, Fecioara a primit numele Maria (în ebraică, Miriam), un nume foarte des întâlnit în acea vreme. Deși comun, semnificația numelui este profundă: în ebraică poate însemna „mare amară” sau „dăruită de Dumnezeu”, iar în aramaică – „Doamnă”, „Învățătoare” sau „Stăpână”.
„În orice caz, cel mai vechi personaj biblic care a purtat acest nume este Miriam, sora lui Moise și Aaron, care avea darul profeției și care, împreună cu femeile poporului Israel, a cântat imnul de slavă și bucurie, după trecerea poporului prin marea Roșie, la ieșirea din Egipt”, a evidențiat PS Paisie.
În egipteană, „Maria”, combinat cu prescurtarea numelui lui Dumnezeu – „Yam” – devine „Meri-Yam”, adică „iubită de Dumnezeu”.
La nașterea Maicii Domnului, nimeni nu și-a imaginat cât de bine se va potrivi acest nume cu misiunea ei sfântă.
