PS Varlaam Ploieșteanul: Demnitatea cea mai înaltă în Biserică este slujirea semenilor

Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul a oficiat duminică Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală, unde a subliniat că demnitatea cea mai înaltă în Biserică este slujirea semenilor.

Preasfinția Sa a explicat textul celor două pericope evanghelice citite la Sfânta Liturghie. Prima dintre acestea relatează un moment petrecut cu câteva zile înainte de intrarea în Ierusalim a Domnului, iar a doua pericopă, închinată Duminicii Sfintei Maria Egipteanca, relatează întâmpinarea Mântuitorului Iisus Hristos de către o femeie păcătoasă, dar cu credință puternică, în casa unui fariseu pe nume Simon.

„Prima Evanghelie ne vorbeşte despre faptul că Mântuitorul se apropia de Ierusalim în ultima lui călătorie pentru Paştele iudeilor, ocazie cu care avea să pătimească multe din partea bătrânilor, care îl vor condamna la moarte şi Îl vor da pe mâinile păgânilor”, a explicat Episcopul vicar patriarhal.

Mântuitorul Iisus Hristos le-a arătat ucenicilor cu ce moarte avea să moară, subliniind de fiecare dată că a treia zi va învia din morți.

Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. (Mc. 10:35-37)

„Deși Mântuitorul vorbește despre lucruri atât de grave care se vor întâmpla, cei doi ucenici, rămânând încă oameni obișnuiți, până la îmbrăcarea lor cu putere de sus, prin coborârea Duhului Sfânt în ziua Cenzecimii, doresc lucruri pur omenești, demnități și slavă deșartă”.

Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. (Mc. 10:42)

„Demnitățile împărătești, conducerea neamurilor nu se face decât cu voia lui Dumnezeu. Oamenii doar se socotesc sau se cred a fi cârmuitori peste neamuri”, a evidențiat Preasfinția Sa.

Conducerea lumească și cea bisericească

Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul a continuat explicând diferența dintre conducerea lumească și cea bisericească.

„Sfântul Apostol Pavel ne spune că nu există cârmuire decât de la Dumnezeu, dar arată că dacă în lumea profană acesta este firescul ca oamenii să se străduiască, să dobândească demnități din cele mai importante, în Biserică realitatea este cu totul alta”.

Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. (Mc. 10:43-44)

„Iată că demnitatea cea mai înaltă în Biserică este slujirea semenilor. Mântuitorul însuși este numit de către profeți ca fiind robul sau sluga Domnului. Sfântul Apostol Pavel le scrie filipenilor că Iisus s-a deșertat pe sine chip de rob luând, ascultător făcându-se până la moarte și încă moarte pe cruce”.

„De aceea și încheie Mântuitorul această discuție cu ucenicii zicând următoarele cuvinte: Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți”.

Sfânta Maria Egipteanca

Femeia păcătoasă care s-a pocăit și a spălat picioarele Mântuitorului Iisus Hristos și le-a șters cu părul capului ei a fost model pentru Sfânta Maria Egipteanca.

„Această femeie păcătoasă, care prin lacrimile pocăinţei şi prin credinţă, primeşte de la Hristos Domnul iertarea păcatelor, ea este un model pentru noi, aşa cum a fost un model pentru Maria Egipteanca”.

„Femeia care este pomenită astăzi, în tinereţile ei a fost foarte păcătoasă, dar care, în urma unui semn primit de la Dumnezeu pe când era în Ţara Sfântă dorea să intre în Biserica Sfântului Mormânt, însă o forţă nevăzută a împedicat-o, s-a retras în pustiul Iordanului unde vreme de 47 de ani şi-a plâns păcatele, învrednicindu-se să atingă înălţimi duhovniceşti foarte rar atinse”, a explicat Preasfinția Sa.

„Preotul Zosima, care a văzut-o rugându-se în pustiu, a văzut-o sub forma unei coloane de foc care se înălţa spre cer, arătând la ce putere a rugăciunii a ajuns această femeie care s-a pocăit aproape jumătate de secol”.

„În timpul rugăciunii, trupul ei transfigurat, devenit mai ales duh, unit cu Dumnezeu, şi părăsind cele pământeşti, se înălţa de la pământ, şi lucrul acesta arată transformarea ei uluitoare prin pocăinţă şi prin credinţă”.

La finalul predicii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a evidențiat că: „Pomenirea Sfintei Maria Egipteancă astăzi, spre finalul postului, ne arată că oricât de păcătoși am fi, oricât de mari ziduri am fi ridicat între noi și Dumnezeu, prin pocăință stăruitoare și prin credință neclintită, putem dărâma aceste ziduri și ne putem împăca cu Dumnezeu, prin taina pocăinței, prin mărturisirea dreptei credințe și prin împlinirea în viața noastră a Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.