PS Varlaam Ploieșteanul a vorbit despre împlinirea profețiilor în pruncia lui Hristos

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, a oficiat Sfânta Liturghie în Duminica după Nașterea Domnului la Catedrala Patriarhală din București.

În cuvântul său, ierarhul a subliniat faptul că profețiile Vechiului Testament s-au împlinit în evenimentele prunciei Mântuitorului.

Preasfinția Sa a evidențiat că Sfântul Evanghelist Matei repetă de mai multe ori formula „ca să se împlinească ceea ce s-a zis mai înainte prin proroci”.

Aceasta arată că în Iisus Hristos se realizează întregul plan de mântuire pregătit de Dumnezeu Tatăl încă de la căderea în păcat a primilor oameni, Adam și Eva.

„Referitor la această plecare a Pruncului în Egipt, Sfântul Matei îl citează pe prorocul Osea, care a spus: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu. Osea se referă la chemarea poporului aflat în robia Egiptului, condus de către Moise în țara făgăduinței. Însă Sfântul Evanghelist Matei vede în aceste cuvinte ale lui Osea o prefigurare a exilului Domnului și a Maicii Domnului în Egipt, de unde se va întoarce după moartea lui Irod Idumeul”, a afirmat ierarhul.

A doua profeție împlinită

Un alt exemplu de împlinire a profețiilor este uciderea celor 14.000 de prunci, de către Irod, care a fost prorocită de Ieremia.

„În această crimă, Sfântul Evanghelist Matei vede împlinirea unei alte profeții, de această dată a profetului Ieremia, care spune: Glas în Rama s‑a auzit, plângere și tânguire multă, Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că nu mai sunt.”

„Ieremia se referă la ducerea poporului ales în robia babilonică. Această robie a fost deplânsă de Rahela, care a trăit mult mai înainte, dar ea este socotită ca un fel de mamă a poporului ales și ea plânge pe tinerii iudei care sunt duși în Babilon, dar înainte să fie duși, pe măsura în care erau prinși de armata babiloniană, erau duși într‑un lagăr la Rama”, a subliniat Preasfinția Sa.

Taina numelui de „Nazarinean”

PS Varlaam Ploieșteanul a arătat că alegerea Nazaretului ca loc unde să trăiască Mântuitorul nu a fost deloc întâmplătoare.

„Și într-adevăr, peste tot, în Noul Testament, vedem că Mântuitorul este adeseori numit Iisus Nazarineanul”.

„Iată, deci, că această prorocie, pe care nu o găsim exact așa exprimată în Vechiul Testament, vine de la numele localității Nazaret, care era un sat modest. Atât Eusebiu de Cezarea și fericitul Ieronim în secolul al IV-lea, spun că numele orașului Nazaret vine de la nețar, nețer, care înseamnă mlădiță sau rădăcină”.

„Or, prorocul Isaia numește pe Iisus mlădița lui Iesei sau odraslă din David. Iată că însuși numele orașului Nazaret era un nume profetic, referindu-se la Cel care avea să vină să locuiască aici și să propovăduiască Evanghelia Împărăției Cerurilor, împlinind planul lui Dumnezeu Tatăl de mântuire a lumii”, a spus ierarhul.

Fidelitatea mântuirii învinge tirania

În continuare, Preasfinția Sa a explicat, în detaliu, gradul de cruzime de care a fost capabil Irod Idumeul, care și-a ucis membri ai propriei familii din cauza fricii de a nu pierde puterea.

„Pentru această cruzime a sa, Iosif Flaviu, care a fost contemporan cu Irod Idumeul și care a scris despre domnia lui sângeroasă, despre crimele lui crâncene, spune că Irod a venit la domnie ca o vulpe, adică înșelând încrederea semenilor, a domnit ca un tigru arătând o cruzime fără margini și a murit ca un câine, pentru că a murit de o boală necunoscută, de aceea i-a rămas în istorie sub numele de boala lui Irod”, a precizat PS Varlaam.

În final, Preasfinția Sa a remarcat că deși Hristos a întâmpinat greutăți încă de la venirea pe lume și a fost „dușmănit și primit cu ostilitate de către cei de un neam cu el”, Iisus a rămas fidel, până la sfârșit, planului de mântuire a omenirii.

„Să ne silim ca să trăim întreaga viață potrivit voii Lui pe care o descoperim în Dumnezeiasca Evanghelie și astfel trăind, să merităm jertfa supremă pe care El a acceptat-o de bunăvoie pentru mântuirea noastră”, a conchis PS Varlaam Ploieșteanul.