Sâmbăta asceţilor

Sâmbăta care precede Duminica lăsatului sec de brânză este numită a asceţilor pentru că se face pomenirea tuturor sfinţilor care au strălucit în nevoinţă. Despre aceşti sfinţi Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului” (Evrei 11, 38), iar Sfântul Vasile cel Mare în Liturghia sa se roagă: Pomeneşte, Doamne, pe cei din pustie, şi din munţi, şi din peşteri, şi din crăpăturile pământului. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce în feciorie, în evlavie, în înfrânare şi în viaţă cinstită vieţuiesc. Deci în această sâmbătă îi pomenim pe toţi oamenii sfinţi care au dus o viaţă ascetică şi sunt un exemplu pentru noi, acum când ne pregătim pentru călătoria duhovnicească a Postului Mare.

Referindu‑se la această sâmbătă, Makarios Simonopetritul spune: „Această comemorare a tuturor monahilor, sihaștrilor, nevoitorilor a fost în chip iscusit așezată la intrarea în Postul Mare pentru a propune celor ce se pregătesc să intre în el exemple vii, cu atât mai prețioase de altfel, cu cât în timpul Postului Mare fiecare trebuie să se facă într‑o oarecare măsură monah și să adopte pentru un timp limitat, chiar dacă‑și duce viața în lume, modul de viață perpetuu al acestora. Sfinții asceți sunt celebrați ca unii care au atins deja scopul propus de Postul Mare: întoarcerea în rai și restaurarea naturii umane în elanul ei spre îndumnezeire. De aceea, soborul asceților se aseamănă unui nou rai, spre care trebuie să ne grăbim pentru a gusta din roadele îmbelșugatelor lor virtuți”.

În acest sens, Sinaxarul din Triod ne face următoarele precizări: Cu sărbătorile de până acum, purtătorii de Dumnezeu Părinţi ne‑au condus cu cumpătare şi ne‑au pregătit să intrăm în marea luptă a postului. […] Iată că au mai pus înaintea noastră şi pe toţi bărbaţii şi femeile care, prin multe nevoinţe şi osteneli, au trăit cu cuvioşie. Aceasta, pentru ca, prin pomenirea lor şi a luptelor lor, să ne facă să intrăm cu mai mult curaj în marea luptă a postului. Sâmbăta aceasta ne pregăteşte pentru urcuşul duhovnicesc al Postului Mare, deoarece Sfinţii Părinţi ne dau a înţelege oarecum că, dacă şi noi vom arăta aceeaşi râvnă ca şi ei, nimic nu ne va împiedica de a săvârşi fapte tot atât de mari ca şi ei şi de a fi învredniciţi de aceleaşi răsplătiri, căci şi ei au avut aceeaşi fire ca noi, mai scrie în Triod.

Creştinul este chemat, acum când se apropie perioada Postului Mare, să se hrănească duhovniceşte din exemplul de viaţă ascetică al sfinţilor, iar imnografii ne îndeamnă astăzi: „Să ne umplem acum de mireasmă, alergând ca spre un alt rai al virtuților de Dumnezeu sădite ale sihaștrilor, care cu postirea și lacrimile le‑au înflorit, în multe feluri roade de vieți alese aducând lui Dumnezeu preacuvioșii”.

Suntem chemaţi acum prin cântările Triodului să petrecem, după modelul sfinţilor, timpul postului „ca într‑o livadă plină de florile virtuților pustnicilor celor purtători de Dumnezeu umblând, ne umplem de mirosul cel dulce; căci cu nevoințele încercărilor nevoindu‑se, trupul prin postire și‑au supus duhului, ca pe un rob, viață îngerească pe pământ viețuind; pentru aceasta de mărire s‑au învrednicit”.

Asceţii sunt o pildă pentru cei care se pregătesc să parcurgă perioada Postului Mare, cea mai importantă perioadă duhovnicească din anul bisericesc. Acest post ne cheamă să dobândim ceea ce am pierdut prin nepostirea strămoşului Adam, şi anume raiul.

Biserica îi pomeneşte astăzi pe toţi asceţii care s‑au nevoit în post şi rugăciune de‑a lungul veacurilor pentru dobândirea asemănării cu Domnul nostru Iisus Hristos. Prin pomenirea lor, Biserica ne pune în faţa conştiinţei noastre exemple pe care să le urmăm şi noi în vremea postului ce ne stă înainte. Sfinţii care au strălucit în nevoinţă sunt pomeniţi ca unii care au atins deja scopul propus de Postul Mare, şi anume pocăinţa. Prin ei Biserica ne arată că în drumul urcuşului spiritual al postului nu suntem singuri. „Pe voi îndreptătorilor Părinţi Cuvioşi vă cinstim. Că prin voi pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut.“

Cu toţii astăzi să ne rugăm lor pentru a ne întări pe calea postului. „Cu strălucirile părinților luminându‑ne, și că într‑un rai vesel acum intrând, din pârâul desfătării să ne îndulcim; vitejiile acelora cu mirare socotindu‑le, să urmăm virtuților lor, strigând Mântuitorului: cu rugăciunile lor, Dumnezeule, fă‑ne și pe noi părtași Împărăției Tale celei cerești!“

Sursa: www.ziarullumina.ro