Sf. Cuv. Antonie sărbătorit la Biserica Domnească de la Curtea Veche

Biserica Domnească de la Curtea Veche îşi sărbătoreşte pe 17 ianuarie 2012 cel de-al doilea hram, Sfântul Antonie cel Mare. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat la această mare sărbătoare Sfânta Liturghie, fiind înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Au venit astăzi mii de credincioşi care au dorit să participe la Sfânta Slujbă, dar şi pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a rostit şi un cuvânt de învăţătură, după citirea pericopei evanghelice, în care a evidenţiat modelul de vieţuire a Sfântul Antonie cel Mare, considerat părintele monahismului creştin.

„Sfântul Antonie cel Mare este părintele duhovnicesc al tuturor monahilor şi monahiilor. El rămâne în conştiinţa Bisericii ca un om care deşi nu a făcut multe studii, a învăţat înţelepciune multă printr-o relaţie directă cu Dumnezeu prin rugăciune, prin post, prin iubire faţă de Hristos. Învăţătura lui este esenţială. Hristos este bogăţia vieţii noastre şi scopul vieţii noastre este dobândirea vieţii veşnice în Împărăţia Preasfintei Treimi”, a spus Preafericirea Sa, după cum ne informează Radio TRINITAS. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai subliniat faptul că Sfântul Antonie cel Mare era foarte căutat de oameni pentru darurile sale.

„După douăzeci de ani de nevoinţă Dumnezeu i-a dat Sfântului Antonie cel Mare multe daruri, i-a dat o înţelepciune deosebită încât el cunoştea înţelepciunea din Scripturi şi din făpturi printr-o lucrare a lui Dumnezeu care se dă celor care Îl iubesc pe El. Şi aşa o mulţime de oameni au început să-l caute pentru că avea darul cunoaşterii sufletului oamenilor şi darul vindecării multor boli. Pentru înţelepciunea şi viaţa lui sfântă tot Egiptul îl căuta cerându-i sfat şi chiar din alte părţi ale Imperiului Roman. Veneau oameni de toate categoriile să-i ceară sfat, oameni simpli, dar şi oameni cu răspundere în societate, oameni bogaţi cu ranguri înalte. Au simţit că Duhul lui Dumnezeu a lucrat atât de puternic în acest om simplu şi rugător încât a devenit părinte sau învăţător al tuturor”. 

De asemenea, Preafericirea Sa a mai explicat că Sfântul cinstit astăzi a apărat credinţa în vremuri grele.

„Sfântul Antonie cel Mare era de folos lumii chiar dacă a fugit de lume. El a fugit de lume, dar apoi lumea a fugit după el şi l-a căutat. El este părintele duhovniceşti al unei mişcări mari care apoi a fost instituţionalizată şi a devenit o instituţie a bisericii, şi anume, părintele monahismului sau a vieţii călugăreşti. Sfântul Atanasie cel Mare care la Sinodul din 325 a apărat credinţa creştină în faţa rătăcirii preotului Arie din Alexandria a devenit între timp episcop al Alexandriei şi l-a preţuit foarte mult pe părintele său duhovnicesc, Sfântul Antonie cel Mare, încât l-a chemat la Alexandria ca să înfrunte pe cei care se aflau în erezia lui Arie zicând că Hristos este doar o făptură, nu este Făcătorul Cerului şi al Pământului. Astfel, Sfântul Antonie cel Mare i-a îndemnat pe toţi să păstreze credinţa strămoşească, credinţa părinţilor spunea el şi cu smerenie să mărturisească dumnezeirea lui Hristos”. 

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a menţionat şi legătura din mănăstire şi parohie.

„Noi felicităm astăzi pe toţi cei care vieţuiesc în mănăstiri sau în schituri sau retraşi în locuri mai ascunse, în munţi, în păduri, în sihăstrii. Nu mai avem atâţia călugări câţi erau în timpul Sfântului Antonie cel Mare, mii de călugări, dar cei care au rămas sunt luptători într-o vreme în care pustia s-a mutat din locuri nisipoase şi pietroase în sufletele oamenilor, devenind pustie sau pustiiri a sufletelor prin necredinţă şi prin ne-rugăciune, prin gândire fără Dumnezeu şi viaţă fără Dumnezeu. Mănăstirile din cetate sau din oraşe ca şi cele din apropierea localităţilor aduc speranţă şi rugăciune şi sunt pentru noi o călăuză.

O mulţime de preoţi duhovniceşti merg împreună cu credincioşii lor la mănăstiri şi au văzut că aceasta sporeşte evlavia parohiei. Deci, nu a existat în ortodoxia sănătoasă o contradicţie între parohie şi mănăstire. Tinerii care veneau la mănăstire să devină călugări veneau din parohii. Parohia forma tineri botezaţi, îi forma în evlavie prin părinţii duhovniceşti, adică preoţii de parohie, împreună cu părinţii naşi ai copiilor şi părinţii după trup şi astfel parohiile au ajutat mănăstirile pentru că din parohii vin tineri şi tinere sau oameni mai în vârstă la monahism care sunt candidaţii la călugărie. În acelaşi timp însă mănăstirile se roagă pentru o mulţime de oameni care au probleme, care sunt dezorientaţi şi astfel putem vorbi mai ales la români de o simbioză între mănăstire şi parohie, fără să se amestece jurisdicţiile şi vocaţiile, astfel încât monahismul a devenit foarte popular”. 

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a conferit ordinul Sactus Stephanus Magnus pentru clerici părintelui paroh Gheorghe Zaharia, iar pentru lăcaşul de cult a dăruit ultima ediţie a Sfintei Evanghelii, cu icoane color, dar şi volumele Proloagele şi Catedrala Mântuirii Neamului. Istoria unui ideal.

Părintele Gheorghe Zaharia a mulţumit Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române pentru prezenţa în această zi. Apoi, a precizat renovările efectuate la sfântul locaş, prezentând totodată şi opera social-filantropică a parohiei.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române l-a felicitat pe părintele paroh pentru întreaga activitate şi a evidenţiat faptul că Biserica în aceste vremuri de criză trebuie să fie precum mâinile iubirii lui Hristos în lume.

Sfântul Antonie cel Mare a devenit ocrotitorul bisericii de la Curtea Veche după incendiul din 23 martie 1847 când Biserica Sfântul Anton din apropierea bisericii de la Curtea Veche a ars în întregime. Lăcaşul de cult îşi sărbătoreşte primul hram la Sărbătoarea Bunei Vestiri.

Sursa: basilica.ro