Sfinţii Maxim, Cvintilian şi Dadas

Biserica Ortodoxă Română cinsteşte la 28 aprilie pe Sfinţii mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia. Mai multe informaţii despre pătimirea acestor sfinţi aflăm din volumul Sfinţi Daco – Romani şi Români a pr. Mircea Păcurariu

În timpul persecuţiei aceluiaşi împărat Diocleţian, Martirologiile pomenesc şi numele a trei mărturisitori ai lui Hristos dintr-un sat de lângă Durostorum, capitala provinciei Moesia Inferior, înseamnă că învăţătura creştină era cunoscută nu numai în oraşe, ci şi la sate, între ţăranii daco-romani de atunci. Aceştia erau: Maximus (Maxim), Quintilianus (Cvintilian) şi Dadas (Dada), originari din satul Ozovia (Ozobia). Primii doi aveau nume romane, iar ultimul purta un nume dac, semn că ei aparţineau populaţiei din acel sat. Chiar şi numele de Ozovia sau Ozobia este dacic.

Se pare că unul din ei, Maxim, era citeţ sau lector, deci un cleric de grad inferior care citea din Sfânta Scriptură la anumite slujbe. Din sinaxarul zilei de 28 aprilie, ziua pătimirii lor, aflăm că au fost pârâţi de cineva că sunt creştini. Din ordinul guvernatorilor provinciei Moesia Inferior - Tavrinius şi Gavinius - au fost arestaţi, legaţi în lanţuri şi duşi în cetatea Durostorum. Cei doi dregători le-au propus să se lepede de credinţa în Iisus Hristos şi să aducă jertfe „mamei zeilor”, făgăduindu-le chiar că îi vor face preoţi la un templu păgân închinat acesteia. Au refuzat toţi trei şi au rostit chiar cuvinte jignitoare la adresa acelor dregători şi a zeilor la care se închinau. De pildă, Maxim spunea, între altele: „Hristos este împăratul cerurilor, Care poartă de grijă de toată făptura şi ţine în palmă toate câte sunt, iar noi nu ne vom închina niciodată la idoli făcuţi de oameni”. În faţa acestui refuz, dregătorii au poruncit să fie aruncaţi în închisoare.

Acolo, „prin îngerească arătare se întărea mărturisirea lor, lăudând pe Dumnezeu”. Acelaşi sinaxar înfăţişează suferinţele pe care le-au îndurat pentru statornicia lor în credinţa creştină: „Deci, Sfinţi daco-români şi români scoţându-i din temniţă, i-au dezbrăcat de hainele lor şi legându-i, i-au întins pe pământ şi i-au bătut foarte cumplit, după care i-au aruncat din nou în închisoare. Văzând că nu primesc nici într-un chip să aducă jertfe şi să se închine zeilor, au fost duşi în satul lor, în Ozovia, unde li sa tăiat capul”. Pătimirea lor s-a petrecut într-o zi de 28 aprilie, probabil în anul 304.

Aşa s-a săvârşit din viaţă dreptcredincioşii mărturisitori ai lui Hristos Maxim, Cvintilian şi Dadas, întăriţi cu harul Sfântului Duh şi învredniciţi de viaţa cea veşnică pe care Dumnezeu a pregătit-o aleşilor săi. Jertfa lor va fi impresionat desigur pe mulţi dintre consătenii lor, care s-au întărit astfel în credinţa creştină, ori au venit la Hristos dacă nu-L cunoscuseră până atunci”. 

Sursa: basilica.ro