Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a oficiat astăzi, 6 ianuarie 2014, la sărbătoarea Botezului Domnului, Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală.
Împreună cu Preafericirea Sa au slujit şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod, precum şi Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Ierarhii au fost înconjuraţi de preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale.
În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat trei mari adevăruri pe care Pericopa Evanghelică de la Matei le cuprinde: „În primul rând vedem smerenia nesfârşită a lui Iisus Hristos care deşi nu are păcat merge să primească botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor de la Sfântul Ioan Botezătorul. În al doilea rând vedem că Cel ce merge să se boteze în râul Iordan nu este un om obişnuit, ci este Fiul lui Dumnezeu Cel Veşnic care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. În al treilea rând vedem că tot ceea ce Mântuitorul Iisus Hristos lucrează ca Mântuitor descoperă iubirea nesfârşită a Preasfintei Treimi. Aceste trei mari adevăruri sunt explicitate în viața Bisericii, în rugăciunile, predicile și cântările ei”.
Botezul pocăinței pe care îl practica Sfântul Ioan Botezătorul era o pregătire pentru Botezul Domnului și apoi pentru botezul creștin, a arătat Preafericirea Sa, spunând în continuare că: „Botezul pocăinței era o conștientizare a nevoii de iertare a păcatelor. El afirma deodată natura păcătoasă a omului și nevoia de ridicare a ei. Prin căderea protopărinților Adam și Eva noi am moștenit o natură bolnavă în înțelesul de natură înclinată spre păcat, de predispoziție spre uitarea lui Dumnezeu, înstrăinarea de Dumnezeu și încălcarea voii lui Dumnezeu. Deci, botezul pocăinței spre iertarea păcatelor era o pregătire în sensul de simțire a nevoii iertării păcatelor și a înnoirii vieții”.
„Hristos Domnul se apropie de Ioan, iar Ioan îi spune, ezitând să Îl boteze Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, dar Iisus insistă şi spune Lasă acum ca să plinim toată dreptatea. Ce este dreptatea în acest înţeles? Este planul lui Dumnezeu Tatăl de mântuire a lumii care se realizează prin Fiul, prin tot ceea ce El face şi spune. Deşi Iisus Hristos este fără de păcat, El cere botezul pocăinţei pentru păcate nu doar pentru a arăta smerenia Sa desăvârşită, ci şi pentru a arăta că El va lua asupra Sa păcatele lumii. De aceea Sfântul Ioan Botezătorul, cu altă ocazie, mărturiseşte că Iisus Hristos este Fiul Lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii; le-a luat asupra Sa, le-a arătat ca fiind o îndepărtare a oamenilor de Dumnezeu şi o neascultare de Dumnezeu, dar El S-a arătat ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce, de aceea prin smerita Lui ascultare a vindecat natura omenească de neascultare, de înstrăinarea de Dumnezeu. El ia asupra Sa păcatele lumii şi prin jertfa de pe Cruce şi Învierea Sa din morţi arată o natură ascultătoare de Dumnezeu care apoi, prin Înviere, devine părtaşă - natura umană - la viaţa veşnică şi la iubirea şi slava Preasfintei Treimi. Deci, smerenia Lui cea multă şi dreptatea - adică împlinirea iconomiei sau planului de mântuire a lui Dumnezeu - se arată în această venire a Lui la Ioan ca să fie botezat cu botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Totodată, dreptatea aceasta din planul lui Dumnezeu înseamnă şi faptul că Iisus este prezentat mulţimilor acum de către Sfântul Ioan Botezătorul”, a mai spus Patriarhul României.
În ceea ce privește dumnezeirea lui Iisus Hristos Preafericitul Părinte Daniel a arătat că „îndată după ce a primit botezul pocăinței, pe care l-a împlinit cu smerenie, apare ceva nou care nu a mai apărut niciodată atunci când s-a botezat cineva și anume cerurile se deschid. Din ceruri coboară un porumbel care de fapt este Duhul Sfânt în chip de porumbel și a venit deasupra lui Iisus și un glas s-a auzit din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit. Astfel, la sfârșitul botezului pocăinței se vede specificul botezului lui Hristos și anume arătarea dumnezeirii Lui împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Deci, această arătare a lui Hristos în fața mulțimilor venind pentru botezul pocăinței la Ioan este dublată de o arătare a Preasfintei Treimi pe când El ieșea din apele Iordanului și de aceea sărbătoarea se mai numește și Teofanie, nu doar simplu Epifanie, adică arătarea lui Dumnezeu Cel în Treime Preaslăvit. Este foarte semnificativ faptul că prin această arătarea a Preasfintei Treimi pe când Iisus Hristos se boteza ca om în Iordan se mărturisește adevărul pe care îl știa Maica Domnului deoarece i l-a binevestit îngerul Gavriil când ea l-a întrebat: Cum voi naște fiu dacă nu am cunoscut bărbat? și Arhanghelul Gavriil îi spune: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, iar Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Arhanghelul spune că Fiul lui Dumnezeu Se va chema pruncul care Se naște din pântecele Fecioarei, iar acum glasul Tatălui din ceruri mărturisește că Cel născut din Fecioara Maria este Fiul Preaiubit al Tatălui ceresc, iar nu fiul lui Iosif din Nazaret. Deci, ceea ce știa tainic Fecioara Maria se descoperă acum mulțimilor prin arătarea Preasfintei Treimi. Prin aceasta vedem de ce botezul creștin se săvârșește în numele Preasfintei Treimi așa după cum a poruncit Mântuitorul Iisus Hristos când a zis ucenicilor și apostolilor Săi: Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Deci, arătarea Dumnezeirii lui Hristos este esenţa Evangheliei de astăzi şi arătarea adevărului că El este Unul din Sfânta Treime care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor”.
În finalul cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel evidențiat faptul că Botezul lui Hristos este temelia botezului creştin şi temelia înfierii noastre după har în Dumnezeu Fiul prin lucrarea Duhului Sfânt: „Tot ceea ce face Hristos pentru mântuirea oamenilor arată iubirea Preasfintei Treimi. Când a zis: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit nu S-a referit doar la Dumnezeirea Fiului, deci Tatăl nu a mărturisit doar Dumnezeirea Fiului, ci a mărturisit iubirea Sa şi pentru natura umană a Fiului. Acolo a fost înfiată în mod solemn umanitatea Fiului. El este Fiul Cel iubit ca Dumnezeu Fiul, dar şi ca Dumnezeu Omul şi prin aceasta Botezul lui Hristos este temelia botezului creştin şi temelia înfierii noastre după har în Dumnezeu Fiul, în Iisus Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt se arată în chip de porumbel în viața lui Iisus doar o singură dată, la Botez. De ce? Pentru că porumbelul reamintește de potopul lui Noe care atunci când a încetat a apărut ca semn al împăcării purtând în plisc o ramură de măslin. Duhul Sfânt care apare la Iordan în chip de porumbel ne arată că noi prin botez obținem împăcarea”.
